„Crescusem in asa masura, incat marginile trupului incepura sa se piarda in intuneric. Rataceau pe undeva, la cativa kilometri departare. Nu le mai simteam. Ramasese numai interiorul. Era imens. Un spatiu intortocheat, o prapastie intre gandirea mea si lume. De fapt, nici lumea nu mai exista. Ma aplecam fara suflare deasupra propriului meu abis. Acolo unde inainte aveam plamani, maruntaie, vene, acum erau numai ganduri uriase. Mi-am vazut in ele viata. Era despicata, turtita, ardea, se c...