„Un barbat e pe cale sa se desparta de femeia pe care inca o iubeste si, incetul cu incetul, tot decorul din jur se schimba. Povestea pare sa se indrepte spre o distopie. Eu o vad mai degraba ca pe o splendida parabola despre dragostea care distruge sau reface intreaga lume. Despre dragostea si lumea in care facem toate greselile posibile.

Desi ecourile prezentului, cu metehnele si amenintarile lui, sunt usor de recunoscut, totul e proaspat in aceasta carte: emotionantele personaje ale diasporei cu care se intersecteaza traducatorul-interpret Radu Grinda, scenele cu copii, amintirile, primejdiile venite la pachet cu gesturile colective salvatoare, pana si cumpararea unui sendvis in pauza de masa. 

Catalin Pavel are un stil dens, atasant, care se opune banalitatii lumii prin observarea omenescului cu o atentie si o intelegere de-a dreptul binefacatoare. Lumea contemporana/viitoare e privita cu neincrederea si umorul pe care le merita.

Observatia criticului: Nu ratati aparitia intamplatoare a unui anume Pavel, mereu nedumerit, «picat din luna», episod care revine in toate romanele de pana acum ale autorului: e semnatura lui secreta. ?i nu ratati nici o intalnire cu cartile a caror semnatura e Catalin Pavel.“ —     IOANA PARVULESCU

„Sa scrii un roman ramane cea mai curioasa indeletnicire din lume. Cum s-a putut ajunge la asa ceva? Poate din cauza ca, indiferent cat de mult uitam asta, scrisul si cititul ne scot din bolgia intermitentei si a fragmentarului. ?i din cea a artificialitatii, care doare fara sa-ti dai seama. O vreme am crezut ca scriu o utopie neagra. Ar fi groaznic, bineinteles, sa ajungem sa traim intr-o lume fara copaci – de fapt, ar fi o lume fara oameni. Dar, la urma urmei, e un roman despre iubirea care nu te poate parasi cu totul. Sau ma insel, si poate.“ — CATALIN PAVEL

Ilustratia de pe coperta: manuscris al lui Beatus din Liebana, ilustrat de Ende si Emeterius (folio 63r, detaliu), sec. X, Muzeul Catedralei din Girona