"Mergeam pe tarm ridicand bratele si intreaga-mi fiinta mi-era cuprinsa, as putea spune, de o contemplare a salvarii mele, facand mii de gesturi si de miscarii pe care nu le pot descrie. Ma gandeam la toti tovarasii mei care pierisera inecati si la faptul ca niciun alt suflet in afara de mine nu fusese salvata caci, in ceea ce-i priveste, nu i-am mai vazut niciodata dupa aceea, si nici n-am observat vreun semn al prezentei lor, in afara de trei dintre sepcile lor, o palarie si doi pantofi, care ...