Carti in categoria Romane

Romanul Lena, fata lui Anghel Margarit din 1977 pune problema evolutiei de sine pana la nivelul constiintei si al auto-determinarii pornind de la o conditie inferioara. Personajul principal, Lena, strabate niveluri ascendente, pana la capatarea propriei identitati, liber asumate si afirmate. Evolutia ei este conditionata exterior, de actul revolutionar, dar nu numai, ea o depaseste cu mult pe Evridiche din volumul de nuvele si isi manifesta propria vointa.Constanta-Valentina Mihaila An aparitie:...

…Romanul Intre zi si noapte (1942) atinge punctul cel mai adanc al sondajului psihologic pe care il intreprinde literatura Henriettei Y. Stahl. Ana Stavri, o tanara fata de o puritate interioara iesita din comun, se aseamana cu unele personaje feminine dostoievskiene (Aglaia Epantskin, Katia Ivanova). Ca ele, cauta cu o incordare sufleteasca supraumana desavarsirea morala in devotiuni supreme. Devenita prietena Zoei Vranceanu incearca sa o iubeasca „dincolo de fapte si de complicati...

ANGELA BACIU: Pentru cine nu va cunoaste inca, (mai e cineva?) cine sunteti Dumneavoastra, D-le Mircea Micu, va rog sa va descrieti…MIRCEA MICU: Sunt tentat sa-ti raspund cu un vers celebru: „Eu sunt ce n-am fost niciodata/ Si-un sfert din ce era sa fiu.. Dar, mai concis, sunt un scriitor roman inca in viata, cu ceva carti publicate, cu o notorietate datorata si faptului ca am practicat multi ani gazetaria si o practic, cu cel putin doua carti esentiale: volumul de versuri «Po...

— Conasule, a sunat cineva la usa. Esti acasa?— Nu! mormaie ragusit, dintre perne, gura incleiata de somn putin si tutun mult.— E un domn, batran, gras si imbracat ca dumneata. Asta a fost o palma care l-a trezit. Cum se putea ca un om batran si gras sa fie imbracat la fel cu dansul? De n-ar fi stiut ce obraznica e nesuferita asta de servitoare si ce-i in stare sa-i raspunda uneori, si-ar fi spus indignarea asa:„Vorbesti prostii! Cum se poate sa fie imbracat ca mine aseme...

— N-as fi crezut, a inceput judecatorul cu greutate, sa am a judeca vreodata asemenea proces... O neintelegere intre oameni e fireasca, oricat de dureroasa ni s-ar parea uneori, cand, cum e cazul de fata, cunoastem partile si le stimam pe deasupra oricaror legi. Vreau sa spun ca stima noastra era asa de mare, incat n-a crezut sa ajunga a vedea vreodata partile intrate in cuprinsul paragrafelor noastre de legi. Nici chiar ale celor civile, necum ale celor penale, cum este cazul acum, spre m...

Dar ce cauta limba de lemn in gura groparilor lui? De ce se canta aceleasi „patetice” ca la inceputul comunismului: revolutie, eroism, martiraj, libertate, fericire? De ce iluzionisti stangaci incearca sa faca din negru alb, din prabusire inaltare, din pierdere castig? De ce iarasi forumuri, tribune, bolboroseala? De ce din nou didactica uscata, e drept, fara doctrina, dar preocupata sa imbrobodeasca, sa acopere plagile cu grotesca vopsea trandafirie?Ce s-a schimbat, in realitate.Cev...

Din felul cum se spunea odinioara despre cineva ca are principii, parea sa reiasa ca e vorba de un om cu tabieturi. Un om sucit, nitelus ingradit, oricum dificil, cu care nu era intotdeauna prea placut sa ai de-a face. Principiile erau, in alta acceptiune, o componenta a pedanteriei. Dar, si intr-un caz si in altul, era o meteahna, o scranteala, o forma de alinare mintala. „Va scot eu principiile din cap – striga cate un sef la subalternii ce vadeau vagi reziduuri de personalitate. P...

Dragostea dintre doi oameni se verifica prin rezultatele ei; sunt iubiri care construiesc vieti, sunt altele care naruiesc… Cand vezi doi oameni care si-au legat vietile – ii spusese nu de mult tatal ei – si vrei sa stii daca i-a unit o dragoste buna, invata sa te intrebi ce au realizat impreuna. O asemenea dragoste i-a legat pe parintii ei, drept dovada tot ce au putut infaptui impreuna, cu puterile lor unite.Dragostea ii apropie pe oameni – ii spusese mama – dar ...

Eroul lui Dumitru Popescu este, la inceputul romanului, un sef respectat, adulat, temut. Despina (care si-a asumat din capul locului, printr-un soi de contract cu sotul ei, foarte tanar pe atunci, raspunderea pentru „plenitudinea vietii lui intime”) i-a alcatuit si o „curte”, de rude si de cunoscuti, care, in cite o seara, il distreaza cu glumele lor, il relaxeaza, il scot din priza. Primul capitol il arata pe Harnagea in mijlocul „curtii lui”. Autorul cr...

Eroul lui Dumitru Popescu este, la inceputul romanului, un sef respectat, adulat, temut. Despina (care si-a asumat din capul locului, printr-un soi de contract cu sotul ei, foarte tanar pe atunci, raspunderea pentru „plenitudinea vietii lui intime”) i-a alcatuit si o „curte”, de rude si de cunoscuti, care, in cite o seara, il distreaza cu glumele lor, il relaxeaza, il scot din priza. Primul capitol il arata pe Harnagea in mijlocul „curtii lui”. Autorul creion...

La fel ca Marin Preda in Morometii, Ion Toma Ionescu in Tobarlanii si/sau Gusterele reloaded/ reinventate (III) reia aceasta tema a paternitatii si atrage atentia asupra ei, o tema deosebit de complexa si importanta in contextul crizei contemporane a valorilor, pentru ca „acolo unde imaginea Tatalui/tatalui se clatina, lumea intreaga” (G. Calinescu).Recuperarea trecutului, a imaginii tatalui absent/ a Bunicului loctiitor ca Pater familias, ca axis mundi al neamului Tobarlanilor, cons...

„Ca sa dai de urma unui poet ai nevoie de ajutorul altui poet”. Si a unui cititor, l-as completa pe Roberto Bolano, scriitorul care a inventat un detectiv ca sa se laude cu flerul asta. Arcul de timp subintins de poezia pe care o comentez in acest „Manual” atinge o durata de 50 de ani. De la Virgil Mazilescu la Radu Nitescu, sageata care zboara dupa ce a fost trasa inspre cititorul de poezie inca vibreaza in aer – si sper ca si in inima sa. Insa nu el este victima, ...

Nicolae Coande nu se simte deloc singur printre poeti: ii amusineaza, ii citeste, scrie despre ei. „Panda” lui critica e minutioasa, iar trusa „cinegetica” flexibila si binevoitoare. „Prada” are motive sa jubileze: va gasi destul de greu pe cineva care s-o incolteasca cu atata crancena delicatete. Desi nu e interesat de clasamente si alte micute fictiuni, nu se uita chiar dupa orice. E greu de prins el insusi in flagrant de benevolenta. Ii respecta pe ceilalti...

Voci de osteni batrani, ragusite si ingrosate de emotie!Grenadieri, cuirasieri, cavaleristi din garda ale caror picioare si brate au ramas, pe campurile de lupta de la Austerlitz sau Marengo, la lena sau Friedland, la Burgos ori Saragossa, la Wagram sau la Borodino. Eroii schilozi ai marilor campanii napoleoniene. Au iesit in carje sa-si intampine idolul.Deodata... insisi pasii lui.Marunti, fermi, apasati, producand o sonoritate grava in marea curte de la Hotel des Invalides.Se asterne o liniste...

Unul din singuraticii si cei mai dragi oameni ai vietii mele este poetul, prozatorul, ironistul si mai presus de toate acestea, omul Mircea Micu.Dupa parerea mea natanga de vis de noapte, de cosmar fericit, el este el clontul varat in realul vietii mele din viata petrecuta a lui Eminescu, a lui Slavici si a lui Caragiale.Acestia neputand sa moara, nemuritori in cuvinte fiind, deci neputand sa moara ca fapturi, l-au trimis pe al lor Mircea Micu, pasare cu trei aripi, ca sa ne zapaceasca cu frumus...

Mircea Micu este oculistul istoriei romane contemporane.El este cel care face «fundul de ochi» prin tainica luneta a inimii sale care, din cand in cand, nemaivazand stele se transforma in microscop electronic zarind straturi moleculare.Nimeni n-a suras si n-a glumit cu atata bisturiu si nimeni ca el n-a pus in atele osul rupt al felului de a fi al altuia, cu mai multa grija.Poet pana in auricole, in ventricole este motorul in care spiritul se copilareste si se da in lanturi la balciu...

Am scris aceasta carte fiindca atunci candcand eram copil imi imaginam ca scriitorii sunt niste domni batrani cu barba si ochelari, care stau intr-o colivie de cristal si scriu ziua si noaptea cu o pana de pasare povesti pentru cei mici si pentru cei mari. In colivia lor de cristal ei mai aveau o pasare cu pene aurite din aripa careia isi smulgeau instrumentul de scris, un ceas cu cuc si un borcan cu miere care nu se termina niciodata. Pe masa, alaturi de calimara se gasea o sticla cu apa minera...

Rareori in ultima vreme am avut o bucurie atat de completa ca la lectura micului, dar densului roman «Patima» de Mircea Micu.In mod sigur nu numai pentru ca am regasit peisaje spirituale familiare – pusta aceea misterioasa pentru prima data intuita genial de Slavici – ci pentru ca, o data in plus, un talent autentic certifica infinitele valente ale realismului”. Titus POPOVICI Unul din singuraticii si cei mai dragi oameni ai vietii mele este poetul, prozatorul, ir...

Un roman care sa vorbeasca despre un lagar rusesc asa cum vorbeste Emilian Marcu in Tobele Mute nu cred sa mai fi fost pana la dumnealui in literarura romana. Avem o istorie mica unde faptele cele mai marunte sunt intoarse pe toate fetele, unde libertatea este o idee care pana la urma se transforma in fapt.Cunoastem viata dintr-o colonie ruseasca aflata in apropierea unui oras port pe malul unui fluviu din indepartata Siberie. Nu putem localiza exact geografic unde se afla acest lagar dar tocmai...

— Ia mai zi, coane Iancule: „ma, am vazut odata...Caragiale, care toate le indura pe lume, numai de dansul nu indura sa s-atinga vreun om, s-a intors si imbufnat a inceput:— Ma, am vazut odata un mare prost.La asta, celalalt i-a spus zambind:— Pai pe mine m-ai vazut de mai multe ori, coane Iancule!Hohot mare de ras a umplut odaia. Iar glasul lui Caragiale s-a facut taios:— I-asculta, nene! Pe asta sa nu-l mai chemati ia masa cu mine, ca prostul asta e primejdios... ...