Descriere - Pavilionul cancerosilor vol II

Pavilionul cancerosilor este cartea care, înainte de Arhipelagul Gulag, vorbeste despre deznadejdea si despre chinul de a te sti prizonier al unui spatiu din care evadarea e imposibila. Trairi împinse la limita în tomul care a aratat Occidentului ororile unui sistem totalitar capabil sa se autolegitimeze prin crima si tortura; angosa si absurdul sunt, în Pavilionul cancerosilor, îndulcite, atât cât se poate, de licariri firave ale unei umanitati pe care prezenta mortii n-o poate abrutiza. În salonul în care un diagnostic ireversibil îi aduna si pe turnatori, si pe disidenti, si pe tineri, si pe batrîni, facând neoperabile, de fapt, astfel de diferente identitare, viata se deruleaza între singurele extreme posibile: speranta neroada si disperarea muta. Între ele exista loc pentru gesturi marunte si, mai de fiecare data, pentru gândurile pe care aceste semne aparent lipsite de importanta le isca si în cei care le daruiesc, si în cei care le accepta: credinta, devotament sau nostalgie împartasita. Printre astfel de probe de tandrete sufleteasca, dar si printre sicanele cu care unii dintre pacienti se încapatâneaza sa le otraveasca altora ce le-a mai ramas din viata, chiar dragostea e înca posibila, si daca de moarte nu se împiedica, de vârsta nici atât. Pavilionul cancerosilor e o trista poveste în care pacaleala sortii e tolerabila fie în prezenta unui licar de speranta, fie în consolarea efemera a fiorilor iubirii, fie în credinta oarba în materialismul atoatevindecator, fie, pur si simplu, într-o crunta si lucida singuratate, sub o patura aspra de spital. Romanul e, în acelasi timp, o parabola despre un sistem social atacat de un morb letal si condamnat la agonie pe viata.

Cartea a aparut în Occident initial fara acordul marelui disident rus si, mai târziu, când persecutiile din propria tara l-au condamnat la exil, a fost inclusa în volumele de opere complete publicate la Paris, în 1979. Pavilionul cancerosilor, la fel ca si O zi din viata lui Ivan Denisovici, e o poarta de acces catre un inflexibil sistem etic pe care scriitorul si-a cladit fiecare carte, dar mai ales catre o constiinta empatica cu modulatiile sufletesti ale celor mai diverse psihologii. În paginile lor, Alexandr Soljenitîn, justitiarul cu porniri mesianice, e eclipsat de psihologul absorbit de o umanitate pestrita, pe care o cerceteaza izolând-o în perimetrul ultim al existentei.