Editie de Henry Hardy 

•  Cuvant inainte de John Banville 

•  Traducere de Andrei Costea

In Lemnul stramb al omenirii, Isaiah Berlin expune legatura dintre ideile trecutului si cataclismele sociale si politice ale vremurilor noastre: intre credinta platonica in adevarul absolut si ispita autoritarismului; intre Joseph de Maistre, ideolog reactionar din secolul al XVIII-lea, si fascismul secolului XX; intre romantismul lui Schiller si Byron si nationalismul militant – uneori genocidar – care zguduie lumea moderna.

„Isaiah Berlin este unul dintre cei mai entuziasmanti ganditori ai secolului XX. Eseurile cuprinse in acest volum, scrise pe parcursul a trei decenii, incepand cu sfarsitul anilor ’50 si pana in anii ’80, discuta unele dintre cele mai urgente subiecte ale vremurilor noastre. Entuziasmul deriva imediat din tonul unic al vocii lui Berlin, care in scris este acelasi ca in sala de curs sau la microfon… Intotdeauna spunea direct ce gandea, iar ideile si intuitiile se rostogoleau cu o claritate sclipitoare…

Rezultatul, pentru cititor si ascultator deopotriva, e un fel de vartej bizar, o senzatie de spumoasa incantare intelectuala, de parca ne-am roti intr-un carusel minunat de galagios. Cine ar fi crezut ca o carte cu subtitlul «Capitole din istoria ideilor» ar putea fi atat de amuzanta?“ — JOHN BANVILLE

„Ghidul perfect prin schimbarile radicale si complexe care au traversat societatile occidentale… O lucrare stralucita, convingatoare… umana, plina de compasiune, importanta.“ — San Francisco Chronicle

„O tapiserie a gandirii filozofice minunat decorata… O istorie a ideilor care poseda tot dramatismul unui roman si caracterul imediat al stirilor de prima pagina.“ — The New York Times

„O inteligenta coplesitoare… Mintea lui Berlin este captivanta… Reflectiile sale… lovesc in inima celor mai mimetice credinte ale noastre.“ — Washington Post Book World

„Nu exista nici un motiv care sa ne impuna imitarea unor modele straine sau intoarcerea la vreun trecut indepartat. Fiecare epoca, fiecare societate difera in scopurile, obiceiurile si valorile ei de oricare alta. Conceperea istoriei omenesti ca un proces unitar si universal de lupta catre lumina – ale carui etape si intruchipari de mai tarziu ar fi neaparat superioare celor mai timpurii, unde primitivul este neaparat inferior sofisticatului – este o enorma greseala.

Homer nu este un Ariosto primitiv; Shakespeare nu este un Racine rudimentar. Sa judeci o cultura dupa standardele alteia arata o lipsa de imaginatie si intelegere. Fiecare cultura isi are propriile atribute, care trebuie sa fie pricepute in si pentru sine. Pentru a intelege o cultura, trebuie sa folosim aceleasi facultati de intuitie empatica cu care ne intelegem unul pe altul, fara de care nu exista nici iubire, nici prieteni, nici relatii umane adevarate.“ — ISAIAH BERLIN