Descriere - Frankenstein.Un Prometeu modern

Culisele scrierii acestui roman sunt populate de marii poeti romantici, Percy Bysshe Shelley, lordul Byron si celebrul doctor John Polidori, apropiat al grupului. Povestea a început într-o vacanta, lânga lacul Geneva, când, într-o noapte, Byron si-a provocat prietenii sa scrie câte o poveste cu stafii. În cazul lui Mary Shelley, inspiratia a venit mai greu, dar se povesteste ca un cosmar a facut-o sa se apuce de scris. De aici a pornit geneza acestei faimoase povesti, care de-a lungul secolelor a generat interpretari cum nu se poate mai straine de fondul personajului care i-a dat numele. Spui Frankenstein si te gândesti la un monstru care face sa-ti înghete sângele-n vene, când, de fapt, creatura nefericita imaginata de Mary Shelley pe când avea doar 18 ani e o fiinta pocita dintr-o inevitabila eroare, care nu vrea decât un strop de caldura si afectiune. În lumea oamenilor bestia de Frankenstein nu are loc – înfatisarea lui teribila sperie si pe cel mai binevoitor dintre muritori – cum nici romanticii nu-si gaseau locul în lumea timpului lor. Mai mult un reper al tuturor însinguratilor, neadaptatilor si exclusilor decât un personaj de filme horror, Frankenstein adevaratul nu poate fi descoperit decât maturând vraful de productii hollywoodiene care i-au alterat povestea, si întorcându-te la carte.

Numele lui Marry Shelley, sotia poetului Percy Shelley, a ramas inevitabil legat de cel al personajului pe care l-a creat. Viata ei si povestile din familia în care s-a nascut ar putea fi însa, la fel de bine, subiect de roman. A fost fiica filozofului William Godwin si a lui Mary Wollstonecraft, una dintre primele luptatoare pentru îmbunatatirea conditiei femeii si un om încercat de viata în chipuri care fac concurenta romanelor de aventuri. Mary, fiica celor doi, s-a maritat cu Percy Shelley pe când poetul nu cunoscuse faima si au trait multa vreme în Italia, pana în 1822, anul mortii lui. Mary Shelly a continuat sa se îngrijeasca de memoria lui, i-a aranjat manuscrisele si s-a dedicat cu fidelitate muncii de recuperare si publicare a poemelor sotului ei. Povestea lor, ca multe dintre povestile poetilor romantici, e greu de prins în câteva randuri, dar important ramane sentimentul ca traiau ca si cum lumea le-ar fi apartinut în întregime, chiar daca, la fel ca personajul acestui roman, nu-si gaseau ritmul propriu în mersul timpului lor.

224 pagini
Anul aparitiei:2009