Descriere - Dragoste si mandrie

…n-as fi crezut ca se putea, insa a doua noapte pe care am petrecut-o cu Luca a fost si mai grea decat prima. La a doua trezire imi disparuse deja stralucirea multumita pe care o capatasem dupa masa copioasa, vinul bun si conversatia interesanta.

- Chiar ca stii cum sa strici dispozitia omului, Luca, i-am spus baietelului, care, insa, n-a parut deloc afectat.

Am pierdut sirul scutecelor pe care le-am schimbat in acea noapte, dar mi s-a parut ca n-am dormit mai mult de douazeci de minute legat.

Cand a sunat alarma telefonului, la sapte si jumatate, am iesit cu greu afara din asternut si am mers impleticit spre baie, ca sa ma spal pe dinti si sa fac un dus.

Dupa cincisprezece minute sub apa fierbinte si doua cani de cafea veche din cafetiera in miniatura a camerei, m-am simtit putin mai bine. Mi-am pus o pereche de pantaloni si o bluza albastru deschis, cu maneci pina ia cot, apoi m-am incaltat cu o pereche de sandale impletite din in.

M-am intrebat daca sa-mi usuc sau nu parul cu foehn-ui, temandu-ma ca zgomotul o sa-l trezeasca pe Luca, apoi am decis ca n-are decit sa planga.

Dupa ce mi-am aranjat coafura intr-un bob delicat, am oprit uscatorul. Tacere. Oare i se intimplase ceva copilului? De ce nu scotea nici un sunet? M-am grabit in dormitor ca sa verific.

Luca statea linistit pe spate, cu pieptul mic ridicin-du-se si coborand si cu obrajii trandafiriu-acuarela. L-am atins, ca sa ma asigur ca se simtea bine. El a cascat si a strins mai mult pleoapele.

-Acum vrei sa dormi, am spus ca pentru mine.

M-am asezat linga el, privindu-i pielea incredibil de fina, genele delicate, trasaturile adormite. Sprancenele ii erau atat de subtiri si de matasoase incat aproape ca nu se vedeau. Semana cu Tara. Vedeam asemanarea in forma nasului si a gurii, desi parul lui era castaniu inchis. „La fel ca al lui Jack Travis”, am gandit mangaind firele subtiri.

M-am ridicat din pat si m-am dus sa scot telefonul de ia incarcat, apoi am sunat-o pe verisoara mea, Liza. A raspuns imediat.

-Alo?

- Sunt eu, Etla.

- Ce mai face baietelul?

- Bine. Ai gasit-o pe Tara? Daca nu...

- Am gasit-o, mi-a raspuns Liza triumfatoare.

Am facut ochii mari.

-Poftim? Unde e? Ai vorbit cu ea?