Descriere - Spirit si libertate

Volumul prezinta incercarea lui Berdiaev de a analiza dimensiunea spirituala a existentei si de a observa cum se manifesta actul creator (si libertatea!) prin om: „Libertatea, cu dialectica ei interioara, cu destinul tragic ce il poarta in sine, e o experienta inerenta insusi crestinismului. Cel ce a depasit definitiv seductiile si tentatiile umanismului, cel ce a descoperit neantul divinizarii omului de catre om, niciodata nu mai poate renunta la libertatea ce l-a condus la Dumnezeu, la aceasta experienta definitiva ce l-a eliberat de Rau. Nu se poate mentine pe un teren abstract problema libertatii religioase si nici tratarea ei din punct de vedere static. Eu am venit la Hristos prin libertate, prin experienta intima a darurilor libertatii, credinta mea crestina nu este credinta datinilor patrimoniale primite ca mostenire, ci am mostenit-o printr-o torturanta experienta de viata interioara. Nu cunosc constrangere in viata mea religioasa, nu cunosc experienta credintei sau religiozitatii autoritare. Se pot opune acestui fapt formule dogmatice si teologii abstracte? Nu, caci pentru mine nu vor fi niciodata cu adevarat convingatoare. Libertatea m-a condus la Hristos si nu voi cunoaste alt drum ce duce la El”.

Potrivit lui Gheorghe Vladutescu: „Ideea existentei unei filosofii crestine determina situarea in alt referential, tocmai prin trecerea dincolo, in ordinea profunzimii, de „incercare”, de punere in situatie si in doctrinaristic, de acesta intr-o logica oarecum fictionalista, ce ar fi daca? (ce ar fi daca lucrurile ar sta in acest fel, in altul, platonic sau aristotelic sau hegelian) de aici si dificultatile in identificarea statutului, inmultite, din interior, de formele istorice ale filosofiei crestine insasi. Bunaoara, thomismul de azi, exemplifica Berdiaev, este o revenire la „gandirea catolica a Evului Mediu”, barthianismul la „sursele Reformei”. Or, era nevoie de o intoarcere „la origini” pentru o autentica innoire, mai exact, pentru determinarea „unei miscari creatoare” in crestinismul de azi. Cercetarea, la nivelul fundamentelor, a ideii de filosofie crestina tinea ea insasi de acest program. Aplicat in mai mare masura ordinii de exercitiu, Gilson, si ordinii de specificatie (sau naturii filosofiei), Maritain, amandoi treceau, la o justificare a filosofiei crestine, totusi, prea din interiorul filosofiei. Raportul dintre masurat si masura era, orice s-ar spune, inversat. Mai degraba insa trebuie pornit dinspre crestinism, pentru a fi in masura sa justificam ideea de filosofie crestina. Este ceea ce avea sa faca Berdiaev, de doua ori, memorabil: o data prin intoarcerea perspectivei, apoi prin aducerea punctului de vedere rasaritean, ortodox”.