Descriere - Poeme - Picasso

Picasso a inceput sa scrie poezie in 1935, la varsta de cincizeci si patru de ani, cand renunta la viata burgheza – spune critica biografica, facand o asociere, cred, nonspecifica, intre viata artistului si opera sa – pe care o ducea alaturi de sotia sa Olga, de care se desparte. Este o perioada cand Picasso se consacra mai putin desenului si picturii si foarte mult poeziei, scriind timp de doi ani (1935-1936), aproape zilnic, poeme pe care le dateaza foarte exact (uneori marcand chiar si ora), sintagma datarii tinand loc de titlu.

Cu cateva intreruperi, Picasso continua sa scrie poeme (pictand in acelasi timp) pana in 1959 (deci inca aproximativ douazeci si trei de ani), data a ultimului sau text cunoscut, caci s-ar putea sa existe si altele, care inca nu au iesit la iveala. Opera literara a lui Picasso de care avem cunostinta astazi este alcatuita din trei piese de teatru si din aproximativ patru sute de poeme, dintre care unele se afla in colectii particulare, cele mai multe fiind pastrate in arhivele muzeului Picasso din Paris.

Picasso scrie atat in spaniola cat si in franceza. Uneori, in interiorul unuia si aceluiasi poem, el utilizeaza in mod spontan termeni din ambele limbi, spargand, si din acest punct de vedere, limitele unei poezii intelese in sensul impus de traditie. Incepe prin a scrie in spaniola, si primul poem pe care-l compune in franceza ne comunica o adevarata stare epifanica suscitata de statutul traducerii si al traducatorului: „Si je pense dans une langue et j’ écris «le chien court derrière le lièvre dans le bois» et veux le traduire dans une autre, je dois dire «la table en bois blanc enfonce ses pattes dans le sable et meurt presque de peur de se savoir si isottes» (28 octombre 1935)”.

„Daca gandesc intr-o limba si scriu «cainele alearga dupa iepure prin padure» si vreau sa traduc asta intr-o alta limba, trebuie sa spun «masa de lemn alb isi infige labele in nisip si aproape ca moare de frica stiindu-se atat de iproastas» (28 octombrie 1935)“. Astfel, traducerea dintr-o limba intr-alta, cand e autotraducere, devine o adevarata rescriere. Dar n-am putea oare spune ca orice traducere demna de acest nume (nu numai autotraducerea) este o re-scriere, constatare de facto prin care isi poate pretinde statutul de creatie, in ciuda camasii de forta la care este supusa, a rigorilor situarii ei intre literal si literar? Irina Mavrodin


An aparitie: 2007
Nr. pagini: 186
Format: 140x210