„Poeziile din Patologii tipa cu disperare, incearca sa planga inecat, pe masura ce spectrul mortii se apropie. Inainte chiar de a se descompune corpul, sufletul se descompune in cioburi de speranta iluzorie, de amintiri izolate, de simtiri si trairi, in incercarea zadarnica in ultimele clipe macar de a trai («de a trai!», asa cum ar repeta hotarat subiectul poetic al unei poezii din Erotikon).
Dincolo de ideea de moarte ca atare, volumul evoca patru agenti prin care ea ne love...
