Poetul Shaul Carmel a atins varsta inteleptilor, fara a deveni intelept. El continua pribegia, peregrinarile si pelerinajul la portile Poeziei, pe
care le intituleaza, nu intamplator, Jurnale lirice. Luptand cu resemnarile si retorica, cu inmorantarile fiecarei zile pe care o celebreaza, cu
senectuta apriga in a nu ceda nimic din ce ar mai fi de obtinut, poetul dialogheaza cu sacrele neputinte ale Atotputernicul si cu profanul iubirii
telurice si tarzii. El isi scurteaza, din nou, cu lucid...