Descriere - Zbateri

Eugen Budău: Istoria literară e obligată să consemneze, mai bine mai t?rziu dec?t niciodată, numele scriitorului TOMA SPĂTARU (Constantin R. Crişan, conform actului de naştere), nu numai ca pe un gest recuperator (despre romanul Zbateri, tipărit ?n 1958 la E.S.P.L.A., primul dintr-o serie de cinci volume nu s-a semnalat nimic ?n presa literară a timpului, din varii motive), marc?nd şi ?n acest fel un destin dramatic, comun spiritelor vizionare, interogative şi morale, ce au suferit ?n a doua parte a veacului XX supliciul umilinţei ?n ?nchisoarea comunistă), dar mai ales ca pe un eveniment literar ?n stare să răstoarne ierarhii tranşate (inclusiv oportunist) ?n diverse tomuri de istorie şi critică literară din 1960 p?nă ?n 2001, semn că funcţia proteică a literaturii rom?ne e o realitate vie, palpabilă şi surprinzătoare, ?ncărcată de mobilitate, devoratoare de valori efemere ?n favoarea altora, mai dinamice, mai evidente. Destinul cărţii se suprapune, ?n linii mari, traseului unei biografii tumultuoase, cu pete albe şi pete negre, aidoma unui veac imprevizibil prin cauze şi efecte tragice. Născut ?ntr-o familie de ţărani plugari din Buda-Corbiţa, aproape de Tecuci (tatăl său, Radu, se trăgea dintr-un neam de oieri ardeleni), la 16 noiembrie 1902, Constantin R. Crişan se dedica, deopotrivă, carierei de ?nvăţător (este absolvent al Şcolii Normale din B?rlad ?n 1921) şi celei de preot (termin?nd, după echivalări şi diferenţe şcolare succesive, prima promoţie a Seminarului Teologic din Huşi ?n 1923). Ambianţa culturală a B?rladului (unde frecventează, printre altele, şedinţele Academiei B?rlădene) ?şi va pune decisiv amprenta pe destinul lui Constantin R. Crişan, care va scrie poezie, nuvele, teatru, predici, colaborează la reviste, pregăteşte serbări şi "face teatru sătesc" (după propria-i mărturisire), proiectează publicaţii literare ("Orientări", 1932–1938, 1940, la Moineşti), semn?nd, din motive lesne de ?nţeles, cu zeci de pseudonime, dintre care se va impune, prin amploarea scrierii, acela cu care semnează prezentul roman. Cariera profesională o ?ncepe ca preot paroh al parohiei Valea Sosii, din comuna Poduri, l?ngă Moineşti, judeţul Bacău, unde este şi ?nvăţător la şcoala primară din Poduri. Constantin R. Crişan era, ?ncă din tinereţe, un om activ, dominat de morbul scrierii, lucrător ?n ale culturii de tip haretian, supus, ?n acelaşi timp, unor experienţe de ordin doctrinar (se apropie un timp de adventism), tendinţei de a se perfecţiona spiritual (urmează doi ani de Teologie la Bucureşti, căz?nd regulat la ebraică, şi opţiunii, ?n plan politic, pentru mişcarea iniţiată de Octavian Goga. Romanul Zbateri este realizat ?n linia romanului tradiţional rom?nesc obiectiv, scris cu o mare forţă epică, ?nregistr?nd istoria realistă a comunităţii rurale de pe Valea Siretului mijlociu. Autorul nu apelează la procedeul evocării melancolice sau uşor ironice ?n radiografierea lumii anului 1936 şi nici nu ?mbrăţişează stilul poematic (recognoscibil ?n cazul supermediatizatului roman, la vremea respectivă, Desculţ de Zaharia Stancu), ader?nd la forme clasice de expunere: romanul Zbateri face cronica unor evenimente rurale, gener?nd o polifonie narativă ?n care se mişcă zeci de personaje, fiecare cu istorie proprie, dar str?ns legată de pitoreştile locuri ale M?ndruţei şi ?mprejurimilor sale, prezentate emblematic. De altfel, subtitlul primului volum al romanului Zbateri, "?nt?mplări din M?ndruţa" a fost ales ?n mod voit, scriitorul suprapun?nd perfect lumea fictivă celei reale, cunoscută ?n detaliu, ?ntruc?t se identifică ?n plan social, economic şi psihologic, cu lumea spaţiului natal din jurul Tecuciului. Prin tendinţa de a epuiza orice eveniment din punct de vedere narativ, de a prezenta o societate umană ?n varianta ei rurală fără artificii stilistice, canoane şi exagerări de natură psihologică, de esenţă naturalistă, romanul Zbateri, redus la primul volum, dezvoltă incipient spiritul balzacian al autorului. Este vorba de uriaşa forţă epică, de proiectarea zecilor de personaje ?n cadrele drepte ale verosimilităţii, de impresia, uneori sufocantă, de real, p?nă şi a sugestiilor de ordin olfactiv (cartea "emană" miros de păm?nt, de f?n, de viţă-de-vie, de pădure, de noapte ş.a., ?n imagini veridice, necontrafacute, aspre şi duioase deopotrivă, ?ntr-un flux narativ desăv?rşit, cu un bun control al limbii, neostentativ populară şi regională. Toma Spătaru e un excelent povestitor şi un bun psiholog al scenelor colective (episodul prolog al incendiului pe aria boierului Ganuta e grăitor). Fraza are ritm, curge ?n ton cu dramatismul povestii. ?nseşi secvenţele descriptive, lapidare şi concrete, sunt contaminate de epic sau de forţa lui, au tensiune interioară şi uneori sclipiri de smaragd, ca ?n fragmentul (liric, de această dată) despre păm?nt, primăvară: "Tot pam?ntu-i ?nnoit cu haine negre. Numai ogoarele de gr?u bat ?n verde. Pe unde-i pam?ntul gras, gr?u-i deasupra gleznei; bate ?n negru şi ?ncepe a se văluri, uşor, c?nd adie v?ntul. Pe unde-i coasta, hlei, verdele-i spălăcit, firele rare şi subţiri. Dar dacă plouă, se face şi pe-acolo. Bobul iese mai plin, mai mare, rotund şi greu, pe ?ndoitură sau pe şes..." Romanul Zbateri reprezintă, dincolo de orice ierarhizare, o izb?ndă literară ?n plină literatură proletcultistă (deşi Toma Spătaru face şi o concesie de la conştiinţă c?nd scrie: "Ruşii şi-au isprăvit socotelile cu boierii, cu hoţii lor, vor să ?nceapă a trăi ca lumea..."). E greu, după aproape jumătate de veac să-i consemnezi valoarea ?n raport cu timpul c?nd a apărut şi a fost interzis lecturii sau acum, la o nouă ediţie, ?ntr-un alt secol şi un alt mileniu.

Toma Spătaru (cf. actului de naştere, Constantin R. Crişan) s-a născut ?ntr-o familie de ţărani plugari din Buda-Corbiţa, aproape de Tecuci la 16 noiembrie 1902. Este absolvent al Şcolii Normale din B?rlad ?n 1921 şi al Seminarului Teologic din Huşi ?n 1923. ?n primii ani de după terminarea şcolii, frecventează şedinţele Academiei B?rlădene, scrie poezie, nuvele, teatru, predici, colaborează la reviste, pregăteşte serbări şi "face teatru sătesc" (dupa propria-i mărturisire), proiectează publicaţii literare ("Orientări", 1932–1938, 1940, la Moineşti). Semnează, din varii motive, cu zeci de pseudonime, dintre care se va impune, prin amploarea scrierii, acela cu care semnează romanul Zbateri. Cariera profesională o ?ncepe ca preot paroh al parohiei Valea Sosii, din comuna Poduri, l?ngă Moineşti, judeţul Bacău, unde este şi ?nvăţător la şcoala primară din Poduri. Dorinţa sa de a se perfecţiona spiritual se concretizează şi prin frecventarea timp de doi ani a cursurilor Facultăţii de Teologie la Bucureşti, dar cade regulat la ebraică. ?n această perioadă, simpatizează ?n plan politic cu mişcarea iniţiată de Octavian Goga. Primele sale tipărituri au forma unor cateheze şi apar ?ntre anii 1925–1927: Patima, Moineşti, Cercul Pastoral, 1925; Unirea, Lugoj, Editura Baciu, 1926; Trei conferinte, [Moineşti], 1927. Adevăratul debut literar, chiar dacă nu lipsit de conotaţii religioase, are loc odată cu poemul (structurat ?n 18 psalmi), C?ntarea M?ntuirii Mele, Moineşti, 1927.

Aceasta este pentru Constantin R. Crişan o perioadă de intensă activitate ?n plan cultural (ca preot, ?nvăţător, publicist, scriitor), leagă prietenii literare (cu avocatul şi poetul umorist Al. Gheorghiu-Doinaru din Moineşti, cu prozatorul şi omul de şcoală B. Jordan din Ismail), iar la Bacău ?i cunoaşte pe G. Bacovia şi Agatha Grigorescu-Bacovia, pe avocatul şi scriitorul I.I. Stoican şi pe pedagogul Grigore Tăbăcaru. Colaborează la "Bilete de papagal" şi scrie pagini ?ntregi de poezii, piese de teatru, nuvele şi romane - manuscrise netipărite p?nă azi. După 1935 se apropie tot mai mult de legionari, cunosc?ndu-l pe Zelea Codreanu. ?n 1940, anul rebeliunii legionare, devine pentru scurt timp inspector şcolar general, după care pimeşte spre păstorire Parohia Grigoreni, unde unde va răm?ne tot timpul războiului. Constantin R. Crişan e arestat pentru c?tva timp ?n timpul dictaturii antonesciene. După 23 august 1944, este inspector şcolar şi bisericesc, organizează comitete săteşti, face reforma agrară, este delegat la numeroase congrese ce aveau să pregătească terenul pentru instalarea puterii sovietice de la noi. ?n plan cultural, scrie şi regizează piese muncitoreşti, colaborează la presa "progresistă" din Bacău, dar şi la "Gazeta literară" ori la "Contemporanul", este inclus ?n culegerile literare regionale "Plaiurile Bistriţei". Este arestat pentru prima dată ?ntre 15 aprilie 1952 şi 1 septembrie 1954; face detenţie la Canal (unde ?l cunoaşte pe poetul Andrei Ciurunga). Re?ntors acasă, din 1954 oficiază ca preot la Parohia Rus-Ciutea, l?ngă Bacău. 1958 este anul apariţiei (la E.S.P.L.A.) a primului (şi unicului) volum tipărit, intitulat ?nt?mplări din M?ndruţa, al romanului Zbateri, care urma să aibă cinci volume. Romanul a avut o primire specială din partea oficialităţilor vremii: 10.000 de exemplare au fost scoase de pe piaţă, iar bibliotecile au trecut romanul la index. Acest roman reprezintă motivul pentru care este arestat a doua oară (?ntre 15 august 1959 şi 10 august 1964); ?n actul de detenţie se specifică faptul că este condamnat pentru activitatea "antidemocratică" anterioară, din perioada 1933–1937. Fiind ?nchis la Aiud, ?şi execută detenţia la secţia a XI-a (comitetul de lectori şi secţia preoţi), unde ?l cunoaşte pe Bartolomeu Anania. Dupa eliberare, c?ţiva ani mai oficiază ca preot al Parohiei Deleni, comuna Helegia. Deşi publică nuvele şi povestiri ?n revista băcăuană Ateneu, ?ncearcă să-i fie montată o piesă de teatru, revizuieşte romane mai vechi şi mai noi, realizează o nouă versiune la C?ntarea M?ntuirii Mele (1973), nu i se mai permite să editeze nimic. Moare la Bacău, la 24 martie 1985.

Anul apariţiei: 2001
Nr. pagini: 504 / Format: 13 x 20 cm, broşat
Coperta: Dan Stanciu
ISBN: 973-8120-69-1