„Toata Dobrogea, de la Dunarea cea tulbure si pana la marea cea vesnic framantata, de la delta salbatica si pana la stancile de calcar ale Caliacrei, mirosea a soare si a piatra, a ciulini si a maracini, a salcami, a var, si a balegar.
Si tot Dobrogea mai mirosea a mal gras si a balti statute, a papuris umed si a peste sarat, a ierburi putrede si a oi mitoase. A gainat de pasari migratoare si a gunoi de mistret.
Hergheliile de cai se araneau cu iarba aspra si ghimpoasa.
In tineretea mea...