Romanul prezinta in mod ofensiv si caustic lumea teatrului romanesc in ultimii ani ai secolului XX. Scapata de cenzura si intrata intr-un proces de „democratizare“, incompatibil cu rigorile artei, aceasta lume se intoarce intr-un primitivism comic, grotesc, absurd, vecin cu irealitatea. Teatrul este o oglinda a societatii, si nu numai pe scena. Ceea ce se petrece in culise reflecta, de asemenea, lipsa de organizare, de logica, de bun-simt a vietii la citiva ani dupa o rasturnare majo...