Dumitru Ungureanu e un fidel reprezentant al generatiei \\''80. In masura in care intreaga generatie imprumuta ceva de la prozatorii targovisteni, si autorul nostru are cu ei ceva comun. Prunele electrice, volumul cu care debuteaza editorial, are o unitate de problematica si de ton, dand impresia ca e un roman \\"spart\\" in mai multe fragmente. Privind mai atent, ne dam seama ca scriitorul incearca sa creeze un ,,topos\\", un soi de Macondo al lui, parodic, desigur, dar nu lipsit de o anume poe...