Descriere - Si vom muri cu totii in chinuri

Intr-o tara europeana cu un arc muntos in mijloc, strabatuta de un fluviu si avind iesire la mare, sosesc pe rind trei calatori. Unul aduce moartea, altul traieste impreuna cu ea, in vreme ce al treilea incearca sa o evite. Personajele intra in scena ca niste pasageri care urca la bordul unui pachebot de lux, isi gasesc cabinele, isi despacheteaza bagajele si incearca sa se pregateasca pentru calatoria ce va urma. Treptat, ritmul se inteteste si pune in miscare mici si mari teme ale lumii in care traim. Supravegherea electronica, social media, propaganda, oamenii temuti de alti oameni temuti, refugiatii, turismul sexual, toate amestecate cu discutii molcome despre vinuri fine, sport, trabucuri rare sau mincare in exces. Dar daca toate acestea nu sint decit o perdea de fum? In romanul lui Bogdan Teodorescu nimeni nu este ceea ce pare.

- A ajuns. Am auzit toata discutia lor care a inceput cu urmatoarea fraza, citez: „Daca m-ai chemat sa vorbim politica sau fiindca ai de gand sa faci ceva, orice, legat de politica, plec acum inapoi".
- Grasul a zis asta?
- Da. Asa, in loc de buna ziua. Si nu a zis-o prieteneste! A zis-o apasat.
- Si omul nostru?
- intai l-a intrebat, aproape amuzat, ce i s-a intamplat. Totul a fost cam brusc. Si cu acelasi ton, Grasul i-a spus ca are un dosar penal si ca ii stau procurorii pe cap si nu-si permite nicio greseala.
- Grasul are dosar penal? Stiai de asta?
- Nu... Pai, n-am discutat ieri sau alaltaieri ca i-a lasat Liderul Democratic Ales in pace, cu toate ca si dumneavoastra, si jurnalistii independenti care sunt cu noi, si societatea civila responsabila au cerut sa fie arestati si condamnati?
- Stai ca aici e ceva ciudat... Cum sa aiba asta dosar si noi sa nu stim? Cine s-a apucat sa-I ancheteze fara autorizatia mea? Asta inseamna ca nici Liderul Democratic Ales nu e avizat. De cand iau procurorii decizii din astea de unii singuri, fara sa stea de vorba? Ia uite cum aflam ce ni se intampla pe la spate de la persoane despre care spuneam ca ne sunt parteneri si prieteni. Se repeta scenarii si nu-mi place. Deloc nu-mi place...
- Sa va zic mai departe?
- Daca are dosar penal este mai vechi. Ceea ce inseamna ca procurorii sunt pe cont propriu de ceva timp. Acum, inainte de alegeri. Adica ei anticipeaza ca Liderul Democratic Ales nu va mai fi reales si atunci nu mai e cazul sa-l bage in seama.
- Sefu ... Dar care e miza cu Grasul? Nu e nimeni.
- Nu gandi asa. Important aici nu este cine e luat. De luat poate fi luat oricine si oricand. Un dosar se face intr-o zi... Important este cine nu anunta cine e luat.
Daca au ei interesul sa-i faca dosar astuia e treaba lor, dar trebuie sa informeze si sa ceara aprobare. O sa ma uit foarte atent la subiectul asta. Foarte atent, caci este extrem de periculos. Asa... Zi mai departe. Cum a reactionat omul nostru?
— Cum sa va spun... Nu mi s-a parut ca i-a pasat. L-a incurajat, dar destul de indiferent. I-a zis ceva de tipul: „Vader, regret ca ti se intampla si tie".
— Vader?
— Asa ii spune el Grasului. Vader... De la Darth Vader... Din Star Wats, e personajul ala negativ, cu superputeri, tatal lui Skywalker. Omul nostru e pasionat rau de subiect. Isi cumparase tot soiul de jucarioare, un set de cani cu scene din film. Stiti de Star Wats, nu?
— Tu ce zici? Oi fi trait pe planeta asta pana acum si am auzit de Star Wats sau m-au teleportat ieri cavalerii Jedi si am nevoie de tine sa ma luminezi? Poate, stiu eu, forta e numai cu tine?
— N-am spus asta, sefu ...
— Da. N-ai spus. Deci ce a fost acolo?
— Va raportam ca omului nostru nu i-a pasat foarte mult de problemele Grasului.
— E, nu i-a pasat. La cine e, mi-e clar ca l-a durut pana in pipota. Dar ce era sa faca? Grasul i-a tras-o. Chiar daca cu argumente. L-a chemat aici sa discute politica si sa-si rezolve problemele si nu i-a iesit. Asa ca a simulat ca nu-i pasa. A mintit, asa cum a facut mereu. Sa nu uiti niciodata. Tot asa, la o masa ca asta am stat si eu cu el si mi-a promis ca nu mi se va intampla nimic si dupa numai trei zile au venit aia la mine la usa. La mine acasa, cu nevasta si cu toti trei copiii de fata. Si tot circul din presa si toate mizeriile spuse. Acum e randul lui, numai ca pe mine nu m-a lasat nimeni sa-i organizez o petrecere asa cum merita. Eram prieteni si m-a dat la caini.
— Stim, sefu, toate pe care le-ati tras. Dar cum se intoarce roata! Acum sunteti dumneavoastra la butoane si doar un semn sa faceti si e praf.
— Lasa asta... Ce s-a mai intamplat?
— Au vorbit pret de vreo doua ore despre sanatate, destul de mult, despre afaceri, familie, nici astuia nu i-a spus de senegaleza si de copilul infiat, despre politica, dar, in general, mai mult politica externa.
— Si nu au discutat nimic despre dosarul astuia?
— Nu.
— Ciudat... Un om iti spune ca are cancer, il intrebi detalii. Nu multe, dar zici ceva. Un om zice ca are dosar penal si e ingrijorat, il intrebi detalii. Despre ce e, cat e de grav, ce risca? Nu e natural ce a fost acolo.
— E corect ca a fost ciudat... Omul nostru a facut si vreo doua bancuri legate de sotia Liderului Democratic Ales, dar Grasul n-a reactionat in niciun fel.
— Ce bancuri?
— Prostii... Ca merge la calarie, ca face jogging cu instructori tineri... De astea... Bancuri care circula si pe net, le spun astia pe la televizor. Nimic de la el.
— Bun, si de ce a vrut sa se vada cu Grasul?
— Nu ma prind. Nu i-a propus nimic, nu i-a cerut nimic, nu i-a dezvaluit nimic. Inca o data, exceptand momentul initial, unde a fost ceva tensiune, totul a aratat ca o intalnire intre doi fosti prieteni, care nu au noutati sa-si spuna, dar au trecut prin prea multe impreuna ca sa nu fie legati unul de altul.
— Ma lasi cu psihologia asta de serial TV? Ieri mi-ai venit cu faza cu torsul, acum cu asta... Daca vreau profilare psihologica, am de unde sa o cer.
— Ma scuzati, sefu ... Am zis sa va fac prezentarea completa.
— Da... Ce urmeaza?
— Cu ce?
— Cu Grasul. Cu omul nostru. Ce mai fac?
— Nimic. Grasul a plecat acasa.
— Nu statea o noapte?
— Ba da. Dar s-a hotarat sa plece si a plecat.
— Si mai ciudat. A dat vreun telefon, a comunicat cu cineva?
— Cine? Grasul?
— Nu... Normal ca Grasul.
 — A sunat-o pe nevasta-sa si i-a spus ca vine acasa.
— Si asta a comentat ceva?
— Nu... Doar l-a intrebat daca vrea ceva special de mancare sau tine regim ca in fiecare seara.
— Deci tu spui ca aici nu este nimic?
— Nu am spus asta. li monitorizam in continuare pe toti. Si pe Grasul, si pe nevasta-sa, si pe ceilalli din fosta echipa. Eu am doua variante. Ori nu a vrut nimic de la asta si doar s-au vazut, ori, daca a vrut, asta i-a retezat din start macaroana si atunci a lasat-o balta. Plus ca e posibil ca afland ca are asta dosar penal sa ia in calcul ca ar putea fi monitorizat. Inclusiv sa se gandeasca la Grasul ca la un denuntator. In fond, trei sferturi din cazurile de acum sunt bazate pe denunturi si pe insi care te provoaca si te inregistreaza.
— Auzi, si daca procurorii joaca si ei un joc cu omul nostru? Daca l-au trimis pe Grasul exact pentru ce spui tu si asta nu a mers pana la capat? Daca i-au facut dosar ca sa ajunga la omul nostru?
— Asta inseamna ca totul e foarte recent.
— Si mai inseamna ca nu suntem singurii care ne ocupam de subiectul asta si ca nici fata aia cu prosoapele nu e intamplatoare. Am vorbit deja despre ipoteza asta, am verificat, dar nu am aflat nimic in acest sens. Ceilalti spun ca nu sunt bagati. Deja devine foarte interesant ce se va intampla maine cu Amanta. Cum se va comporta ea. Va juca alaturi de el, il va respinge?
— Sefu ... Cu Grasul nu s-a certat niciodata si asta a reactionat agresiv. Cu sau fara dosar, i-a retezat-o din start. Pe fata aia a facut-o tandari. Acolo sunt rani adanci si urate. Omul nostru e terminat aici, in tara asta.
— Nu am cum sa-ti explic... Nu ma bazez nici pe zvonuri, nici pe date concrete. Dar planuieste ceva. Si cu cat lucrurile devin mai linistitoare pentru noi, cu atat stiu ca pericolul este mai mare. Si nu ma refer la treaba de acum cu dosarul Grasului. Am vorbit aseara cu Liderul Democratic Ales, mi-a relatat despre intalniri, despre conferinta dedicata terorismului la care a fost prezent si unde as fi participat si eu daca nu era nemernicul asta si am intuit ca voia sa ma intrebe despre situatie, dar nu a facut-o. Stim cu totii ca este un om plin de decenta. La final a aruncat asa in treacat o vorba despre situatia din tara, daca e sub control, daca sa ne pregatim de ceva negativ?
— Poate va intreba legat de subiectul cu terorismul...
— Sa iti spun ceva ce n-ar fi rau sa retii, fiindca vei lucra in continuare cu oameni politici. Nu un atentat terorist ma va da pe mine jos din aceasta functie. Din contra... Atunci voi fi intarit, voi solicita buget suplimentar, voi face apel la unitate in jurul Liderului Democratic Ales. Care va participa la procesiuni, slujbe, comemogri, mitinguri, va semna in carti de onoare, va primi mesaje de sustinere de la ambasadori si de la popoare prietene, va rosti discursuri, va face vizite internationale si periodic va rosti amenintari la adresa atentatorilor. Va fi parte a unui cerc select al liderilor tarilor lovite de teroristi. Eu voi pica din functie daca adversarii politici ai Liderului Democratic Ales ii vor da o lovitura de care eu nu am aflat si pe care nu am contracarat-o. Atunci el va intra in alt cerc, de data asta deloc select, al fraierilor care au pierdut puterea deoarece oamenii pusi de ei in pozitiilecheie nu au performat. Desi nimeni nu o recunoaste, singura mea misiune reala este sa il tin in functie si sa fac in asa fel incat sa fie reales in mod democratic. Iar asta nu este o lectie a noastra. Toti, absolut toti de prin Europa sau mai de departe sunt la fel. Noi suntem pusi de politicieni sa pazim politicienii. Restul vine dupa. — Am finteles, sefu ... Spuneam si eu asa, de la mine.
— De-aia sunt agitat, de-aia nu inghit momeala ca acolo nu e nimic, de-aia nenorocitul asta mi se pare atat de periculos.
— Suntem alaturi de dumneavoastra. Va rog sa fiti fara grija.
— Daca ii credeam pe toti cei care mi-au spus sa stau fara grija, eram fie fugar ca omul nostru, fie in spatele gratiilor. Vrajitorul... Ati vorbit cu el?
— Da. Exact cum va raportam. Un tip relaxat. Ne spune ce vrem, despre orice si despre oricine. Acum chiar e pe dinafara.
— Atunci de ce se duce asa pe nepusa masa?
— Se plictiseste. Are aproape saptezeci de ani si cineva i-a oferit o iesire din Capitala. Si mai ia si niste bani pentru asta.
— Ne-a spus ceva despre relatia mai veche cu omul nostru?
— Nu mai tinea minte mare lucru. Cica ala l-ar fi intrebat si in legatura cu politica, si in legatura cu sanatatea, si in legatura cu Amanta. Iar vrajitorul sustine ca i-a furnizat mereu previziuni corecte.
— Acum ce sa spuna si asta? Mi-a dat bani si i-am livrat numai tampenii.
— Corect... Oricum, maine aflam si de la el tot ce se va intampla acolo.
— In regula. La fata cu prosoapele am ajuns undeva?
— Nu inca, varsu a tras-o de limba, dar n-a iesit mare lucru. De vorbit insa, ea vorbeste de facut bani, multi bani.
— Ce bani? De unde?
— Nu e foarte clar, dar tineti minte ca v-am informat ca i-a aratat baiatului astuia, lui varsu, un purcoi de bani. Ceva de tipul: daca iti tii gura si nu ma spui lui talca-meu,




ISBN: 978-973-46-7798-6
Nr pagini: 320
Format: 130x200
Anul aparitiei: 2019