Descriere - Psalmii calatorilor

Psalmii calatorilor

Cărticica din adâncuri
Mihai Giugariu are de câteva decenii locul lui nobil în literatura română. Scrie romane şi nuvele aparent realist şi mereu atent la claritatea expunerii, de parcă - să nu uităm că a fost jurist de seamă al ţării ! - ar ţine să evite aproximaţiile sau confuziile care ar risca să-1 ducă, dintr-o simplă neglijenţă, în tribunal. Efectul e dublu : pe de-o parte, pe sub limpezimea intrigilor şi personajelor extraordinar de raţionale se insinuează suflul hazardului, al visului, al unui soi de altceva care işi bate joc subţire de categoriile raţiunii ; pe de altă parte, stilistica ascultă de un bogat fond cultural, de fineţe lexicală şi de ritm, ba chiar şi de eufonii minore, rotunjind până la urmă un text calofil. De această dată, apropiindu-se de 90 de ani, Mihai Giugariu a scris, cu Psalmii calătorilor, un poem în proză tocmai pe tema acelui suflu care precede raţiunii şi tocmai cu maximă calofilie demonstrată. Un poem despre crez ca unic rost al existenţei - orice om, invariabil depozitar al unei misiuni, rătăceşte prin lume doar împins de dorul de a şi-o îndeplini. Un poem care se incolăceşte în cercuri reînnoite, ca Boleroul lui Ravel, dar care se compune obsesional din observaţii vizuale şi auditive, ca şi cum percepţia ar fi cea care domină totul, în timp ce elanurile, motivaţiile, judecăţile, timpul, voinţa grupurilor omeneşti ar fi condamnate să rămână cel puţin obscure, dacă nu chiar derizorii. Un bărbat, o femeie şi un măgar animă acest poem în proză, parcurgând pământul - un alt nume pentru durata vieţii - într-o cadenţă amplă, simfonică, amintind la tot pasul imnurile biblice şi metaforele literaturii picareşti. Mihai Giugariu, " de toţi acceptatul " autor de volume realiste, pare să fi închegat abia aici " reala " sa parabolă.

Adina Keneres
Mihai Giugariu (născut în 1929 la Chişinău) a urmat Colegiul Naţional " N. Filipescu ", apoi Facultatea de Drept din Bucureşti (1946-1950), la care s-a adăugat o specializare în drept comparat la Strasbourg. A lucrat decenii de-a rândul mai ales în magistratură (judecător la Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la Curtea de Conturi), a fost avocat şi consilier juridic, dar şi vicepreşedinte al Fundaţiei Culturale Române. După debutul din revista Luceafărul în 1965, a publicat romane, nuvele şi eseuri, printre care : Destine, roman, Cartea Românească, 1990 (premiul " Ion Creangă " al Academiei Române), reeditat de Vremea, 2003 ; Barcd pentru paradis, roman, Compania, 2005 ; Calduza, roman, Vremea, 2012 ; Avatar, roman, Vremea, 2013 ; Metamorphosis, roman-eseu, Vremea, 2015.  

Anul aparitiei: 2018
Numar pagini: 160
 Format : 13x18