Descriere - Disparitia statuii din parc - Rodica Ojog-Brasoveanu

Nimicit, maiorul se prabusi în fotoliu.
„Sunt un imbecil! Trebuia sa mi dau seama ca i vorba de statuie. Nebuna însa m a obisnuit cu combinatiile cele mai smintite, si în fata ei îmi pierd judecata limpede si simtul realitatii”...

Fragment :

- E nemaipomenit! Are temperament, e culant, e domn! Si-o fantezie!. .. Ce mai incolo si incoace! Stie sa iubeasca. Liana o urmarea cu atentie. Ochii aveau o stralucire particulara si, ca totdeauna, in prezenta Emiliei incerca un sentiment atatator de aventura.

- Cum a fost?
Emilia isi roti inutil privirea prin incapere si scazu instinctiv  glasul:
- Nu ne aude nimeni? Liana dadu sacaita din mana:
- Cine naiba sa ne auda? Ti-am spus ca Dinu e de garda. Emilia chicoti. Cand radea isi arata dantura superba, puternica;  dinti multi, parca mai multi decat in alta gura. Cineva o caracterizase foarte plastic: "Are o gura feroce. De fiara." Era destul de inalta, cu o talie subtire speculata in centuri stranse, late si incarcat decorative indiferent de moda, picioare lungi si fine. Bustul strident, oarecum contrastant fata de zveltetea trupului, nu deranja, accentuand aerul agresiv sexy. Ochii verzi, de pisica, "stiau" sa priveasca, parul incretit astrahan isi ascundea saracia. Purta mult negru, speculandu-si culorile naturale - aprilul ochilor, crinul pielii, zapada dintilor - inele pe cel putin sase degete si posete elegante, mari, prospere, cu catarami, initiale, bucle, clipsuri din duble bun. Nu pleca niciodata de acasa fara sa aiba cel putin doua mii de lei in porte- feuilles. De ani de zile era clienta fidela a Consignatiei si intretinuta sefului de sala al unui mare restaurant, dar refuza sa-I ia in casatorie, in asteptarea marii lovituri.

Nr. de pagini : 296
Anul publicarii: 2009