Descriere - Cristian Fulas - Fasii de rusine (roman)

Un roman despre dependenta care genereaza singuratate sau, mai degraba,  despre singuratatea care conduce la dependenta. Iar protagonistul sau are toate datele esentiale ale ,,strainului”, ale unei fiinte absurde  in sensul camusian al termenului, ce descopera divortul dintre lipsa de noima a lucrurilor si nevoia noastra de noima,  e necomunicativa, instrainata si resimte cu acuitate ca (asa cum spunea un alt ganditor existentialist) infernul sunt ceilalti. Pornind de aici, Cristian Fulas construieste un roman ambitios, alternand diverse registre stilistice, imbinand ingenios naratiunea cu meta-naratiunea dar, mai ales, depanand o povestire fluenta, condusa de la inceput  la sfarsit cu o o siguranta aproape inspaimantatoare. Efectul de autenticitate este coplesitor. Octavian Soviany

Draga Cristian, ti-am citit cartea si dupa primele 40 de pagini am fost cuprins de un sentiment de NGOASaprofunda. Mi s-a facut foarte rau si ma simteam ca dupa un lesin din care iesisem cu remuscari si constiinta facuta ferfenita. Sa nu ma intelegi gresit, cartea este impecabil scrisa, alerta, vie, radiografiaza verosimil si expresiv partea intunecata a boemei bucurestene, sondeaza cu finete si autenticitate psihicul alcoolicului, cu toata confuzia, dementa si violenta sa construind o atmosfera densa si apasatoare din care dispare orice lumina lasand loc disperarii si neputintei. Poate tocmai aici este impasul, am intrat nepregatit in lectura acestei carti traumatice, jurnal fictiv al dezintegrarii, am inceput naiv, la nivelul 0, acela al lecturii de identificare si, desi nu am experimentat niciodata pe viu la intensitatea aceasta experientele narate, acestea mi s-au transmis direct in subconstient transformandu-ma intr-o leguma neputincioasa si obscena in slabiciunile ei. Am urmarit pana la final destinul personajului tau in incercarea, mereu ratata, de echilibrare, cu toate renuntarile, sevrajele, halucinatiile, delirurile si recidivele sale. M-a coplesit si la final am ramas cu acelasi gust amar in gura, cu acelasi tremur, cu aceeasi dezorientare si senzatie de gol in creier, piept si stomac. Poate acestea sunt cele mai limpezi indicii ca avem in fata o carte buna, una care te someaza la auto-sondare si te rascoleste pana in straturile cele mai sumbre ale subconstientului.

 Cosmin Perta

Pe cand la Vinea „romanul secolului”? - ne intreba ieri cineva public.
Ei, bine, iata, la Vinea, romanul secolului. „Fasii de rusine” este o carte exceptionala. Este o revelatie pentru mine, un om care traieste in literatura si care, de altfel nu prea azvarle cu vorbe de lauda in pereti.
Ca atmosfera, volumul mi-a amintit de lecturi esentiale din, iata, un nume mare al prozei romanesti, Mateiu Caragiale, cu ai sai „Crai de Curtea-Veche”, si, mai cu seama, de Max Blecher, cu ale sale zguduitoare pagini din „Inimi cicatrizate”.
Cristian Fulas, cu acest debut surpriza in roman este deja un nume de admirat si de respectat intre prozatorii romani in voga de azi. Pe cand la Vinea „romanul secolului”? - ne intreba ieri cineva public.
Ei, bine, iata, la Vinea, romanul secolului. „Fasii de rusine” este o carte exceptionala. Este o revelatie pentru mine, un om care traieste in literatura si care, de altfel nu prea azvarle cu vorbe de lauda in pereti.
Ca atmosfera, volumul mi-a amintit de lecturi esentiale din, iata, un nume mare al prozei romanesti, Mateiu Caragiale, cu ai sai „Crai de Curtea-Veche”, si, mai cu seama, de Max Blecher, cu ale sale zguduitoare pagini din „Inimi cicatrizate”.
Cristian Fulas, cu acest debut surpriza in roman este deja un nume de admirat si de respectat intre prozatorii romani in voga de azi. Pe cand la Vinea „romanul secolului”? - ne intreba ieri cineva public.
Ei, bine, iata, la Vinea, romanul secolului. „Fasii de rusine” este o carte exceptionala. Este o revelatie pentru mine, un om care traieste in literatura si care, de altfel nu prea azvarle cu vorbe de lauda in pereti.
Ca atmosfera, volumul mi-a amintit de lecturi esentiale din, iata, un nume mare al prozei romanesti, Mateiu Caragiale, cu ai sai „Crai de Curtea-Veche”, si, mai cu seama, de Max Blecher, cu ale sale zguduitoare pagini din „Inimi cicatrizate”.
Cristian Fulas, cu acest debut surpriza in roman este deja un nume de admirat si de respectat intre prozatorii romani in voga de azi. Pe cand la Vinea „romanul secolului”? - ne intreba ieri cineva public.
Ei, bine, iata, la Vinea, romanul secolului. „Fasii de rusine” este o carte exceptionala. Este o revelatie pentru mine, un om care traieste in literatura si care, de altfel nu prea azvarle cu vorbe de lauda in pereti.
Ca atmosfera, volumul mi-a amintit de lecturi esentiale din, iata, un nume mare al prozei romanesti, Mateiu Caragiale, cu ai sai „Crai de Curtea-Veche”, si, mai cu seama, de Max Blecher, cu ale sale zguduitoare pagini din „Inimi cicatrizate”.
Cristian Fulas, cu acest debut surpriza in roman este deja un nume de admirat si de respectat intre prozatorii romani in voga de azi.