Carti in categoria Proza diversa

Consideram incercarea de fata in primul rand ca pe un demers lamuritor asupra noastra insine si apoi asupra celor de langa noi. Credem ca lipsa intelegerii si a unei solidaritati reale, lipsa comunicarii intre oameni, a tolerantei si a compasiunii constituie cauzele principale ale crizei pe care o percepem atat de acut in viata noastra, a tuturor. Am dorit o „abordare” cat mai stransa a gandirilor noastre, deoarece consideram drept esentiala gasirea Sinelui real care, odata apropiat...

Consideram incercarea de fata in primul rand ca pe un demers lamuritor asupra noastra insine si apoi asupra celor de langa noi. Credem ca lipsa intelegerii si a unei solidaritati reale, lipsa comunicarii intre oameni, a tolerantei si a compasiunii constituie cauzele principale ale crizei pe care o percepem atat de acut in viata noastra, a tuturor. Am dorit o „abordare” cat mai stransa a gandirilor noastre, deoarece consideram drept esentiala gasirea Sinelui real care, odata apropiat...

Consideram incercarea de fata in primul rand ca pe un dem ers la m u rito r asupra noastra insine si apoi asupra celor de langa noi. Credem ca lipsa intelegerii si a unei solidaritati reale, lipsa comunicarii intre oameni, a tolerantei si a compasiunii constituie cauzele principale ale crizei pe care o percepem atat de acut in viata noastra, a tuturor. Am dorit o „abordare” cat mai stransa a gandirilor noastre, deoarece consideram drept esentiala gasirea Sinelui real care, odata apr...

„ Castelul din Balti, cea mai recenta fictiune sem-nata de domnul Puiu Raducan, face dovada inspi-ratei simbioze intre indoiala existentiala si dorinta, trucand in mare parte trairile naiv adolescentine, de a lua lumea in posesie, lumea prozei, evident, caci noi la aceasta ne referim. De-a lungul unor inspirate pa-gini, plasate cand intr-un real colcaind de o umani-tate supusa pieirii, cand in legenda, pura si intangi-bila, a unui castel medieval in care actualitatea se prabuseste doar pen...

Masa umbrelor este o colectie de mici eseuri dedicate oamenilor si locurilor iubite de scriitor si incepe cu un declarativ: „Nu vreau sa uit nimic”. Si nu uita, el, calatorul printre umbre, nimic si pe nimeni. Nici pe parinti, nici pe bunici, nici pe catel, nici pe Babeta (bucatareasa familiei, al carei nume, Maria Carausu e tinut ca hainele bune, pentru Duminica, cred mariile lor, copiii) nici dulce targul Iesului, nici pe Eminescu. Nimic nu uita din ce e trainic si dincolo de timp...

omul-orchestra, cum ar spune Cassian, omul mereu in dinamica. Iubeste ceea ce face? Are el sentimentul destinului? Este o parabola, un concept? Sa nu ne complicam prea tare. In cazul de fata e doar un om cu insusirile sale, cu ce a mai invatat din mers, skil-urile cum se spune mai nou. Refuza sa balteasca in incertitudinea generala vesnic nerabdator; staruitor, nemultumit de el, in primul rand. Prins in timpul traumatic care i s-a dat, tavalungul imprecis, ambiguu, rostogolit. In tara lui vag...

Chiar daca unele clasificari implica anumite exagerari, ele se arata a fi motivate de ratiuni discursive, retorice. Autorul nu accepta sa rateze tintele propuse, cele privitoare la obtinerea adeziunii cititorului in legatura cu justetea aprecierilor si interpretarilor sale. In al doilea rand, scrierea impresioneaza prin limpiditate, ceea ce tradeaza o buna asimilare a stilului cartezian de redactare. Sigur, amuzantele intarsii literare despre care s-a vorbit, mai sus, asigura o distantare de sti...

Turnul Milenei nu pierise. Ramasita – durata-n piatra falnica – a vechii cetatui, fusese pastrat de un stranepot, urmas al ochilor Sarboaicei. Iar fiul acestuia, sfatuit de Necuratul, catase altfel decat crestinii spre cer, chemand asupra lui si-a celora din el purcesi, urgia Celui de Sus: asa prevestise egumenul Nectarie de la Schitul Toacelor, si fapta vremii ii adeverise cuvantul. Ionel Teodoreanu

Intoarcerea din Rai, ca si intreaga beletristica a lui Mircea Eliade se caracterizeaza prin autenticitate. Desigur, nu avem de-a face cu o scriere autobiografica in genul Romanului adolescentului miop. Unele gesturi si replici ale personajelor insa, pot fi identificate cu cele ale oamenilor reali, prieteni sau cunoscuti ai creatorului. Acesta, chiar in momentul redactarii cartii de fata, la fel ca si Pavel Anicet, iubea in acelasi timp doua femei, osciland intre ele. Lectura Memoriilor ne ofera ...

Ca si la crepuscularii italieni, care-si scriu poemele in contra curentului, polemizand cu lirica esteta si vitalismul puternic incarcat de senzualitate al lui Gabriele D’Annunzio, Ionel Teodoreanu isi constientizeaza indepartarea de ceea ce s-ar putea numi, raportat la con[1]ceptiile timpului, o poezie cu traditie macar in receptarea imediata, daca nu pe termen lung. Ambitiei de a-si gasi propria voce si de a o singulariza numai timpul i-a fost potrivnic. Fragment din „Ionel Teodore...

„Nu exista idei, ci teme interioare.” Anton Holban, Pseudo-jurnal La prima vedere, Paragina este cartea unei mari iubiri si a unui irepresibil doliu. Douazeci si cinci de ani traiti impreuna de Carolina si Axinte sunt mai putin decat o viata; cand unul moare pe neasteptate, cel ramas incearca sa umple golul cu o poveste. Una in care se amesteca nu doar dilemele lor profesionale, ci si trecutul, prezentul si viitorul, timpuri ce nu mai sunt percepute intr-o succesiune fireasca, ci in...

O carte captivanta scrisa de scriitorul multi-premiat, Dan Stanca. Dan Stanca este unul dintre cei mai puternici romancieri de dupa 1990, iar reticenta clasamentelor care nu-l includ decat rareori nu are decat explicatii conjuncturale. El isi asuma fara frustrari conditia si frecventeaza inadins „marginile” vietii literare, cu precizarea ca e vorba de margini suspendate la mare inaltime, cornise impracticabile pentru cei mai multi. Ele procura simultan betia inaltimii si vertijul ca...

“La 29 noiembrie 1935, in vitrinele librariilor bucurestene a aparut Huliganii, noul roman al lui Mircea Eliade. Autorul, un tanar de 28 de ani, era deja celebru, in special datorita romanului Maitreyi, a conferintelor din cadrul Criterionului si a cursurilor si seminarelor tinute la Facultatea de Litere si Filosofie din Bucuresti, unde functiona ca asistent onorific al catedrei de logica si metafizica.Huliganii reprezinta a zecea carte tiparita a lui Mircea Eliade. Daca amintim ca pana at...

Nouasprezece trandafiri pune „problema functiei magice” a „artei spectacolului”, care redevine ceea cea fost la inceputuri.Miturile si incercarile initiatice se intrepatrund, in acest roman, cu elemente „realiste” conferindautenticitate celor mai insolite intamplari. Mircea Handoca

“Bunica a fost si ea tanara, adica a fost mireasa cand bunicul nu era bunic, cand tata nu era tata, si candcopiii tatei nu erau deloc. Numai gandindu-se la tinereta ei, mintea copiilor se incetoseaza de ate depaianjeni mai colbaite decat cele din pod de pe cartile cu litere chirilice.” Fragment din “In casabunicilor”

Cronica, de autor intocmita, a unor intamplari aproape reale petrecute intr-un oras aproape imaginar. "Cronica, de autor intocmita, a unor intamplari aproape reale petrecute intr-un oras aproape imaginar": nu se putea o mai buna caracterizare a Marii carti a uitarii decat acest subtitlu al romanului lui Gabriel Chifu. Nu e vorba doar de impletirea, fireasca in orice roman, dintre realitate si fictiune, ci de ceva mai mult. Tot autorul gaseste cuvintele potrivite intr-o precizare din pagina de g...

"In cantecele vechi se povesteste ca ar fi vietuit odinioara, in preavestitul oras Argos, un rege care se numea Acrisiu. Si regele avea o fiica de-o frumusete uimitoare. Copila se chema Danae. Poetii o slaveau in versuri si regii li trimiteau daruri. Numarul petitorilor era atat de mare, incat palatul lui Acrisiu nu dovedea sa-i mai cuprinda. Si regii, care mai de care erau mai falnici, mai puternici. De ar fi fost unul ales, se suparau, desigur, ceilalti. S-ar fi iscat poate razboaie. De-aceea...

„Se povesteste, in legenda, ca lumea noastra cea de astazi: pamantul - plin de flori si fructe, cu rauri limpezi si izvoare - soarele, luna, ziua, noaptea si vanturile, sufland repezi,n-au fost intotdeauna astfel. Lumea intreaga era-n haos, haos invartejit si negru, fara hotare, fara forma. insa, precum cantau poetii, din haos s-a desprins pamantul. Pamintul nostru larg si darnic. lara pamantul rupt din haos era insasi zeita Gheea. Dragostea a unito pe Gheea cu cel dintai barbat, Uranus....