Carti in categoria Proza diversa

In fiece om se-ncearca spiritul Universului, se opinteste din nou, rasare ca o noua raza din aceeasi apa, oarecum un nou asalt spre ceruri. Dar ramane-n drum, drept ca in mod foarte deosebit, ici ca rege, colo ca cersitor. Dar ce-i si ajuta coaja cariului care-a-ncremenit in lemnul vietii? Asaltul e tineretea, ramanerea-n drum - deceptiunea, recaderea animalului patit - batraneta si moartea. Oamenii sunt probleme ce si le pune spiritul universului, vietile lor - incercari de deslegare. Chinul in...

„Blanca devenise in scurt timp tot ceea ce ochii mei doreau sa vada, tot ceea ce buzele mele voiau sa sarute sau limba mea sa rosteasca. Devenise caldura in fata careia sufletul meu rece s-ar fi predat. Ingerul in fata caruia toata viata, zi si noapte,m-as fi inchinat. Inainte de a inchide ochii, realizasem.O cerusem in viata mea ca pe o binecuvantare, insa o primisem ca pe un blestem.”Anul aparitiei: 2019Numar pagini: 296Format: 13x20...

Din punctul de vedere al viitorului, iniţiativa de a publica literatură română contemporană e mai profitabilă, pe termen lung, în comparaţie cu publicarea în mod exclusiv a traducerilor din alte literaturi sau a altor tipuri de carte. E mai profitabilă, pentru că tu poţi să determini viitorul culturii. Selectând riguros valoric autorii, tu poţi, la un moment dat, să ai o ştiinţă a apropierii de viitor mai mult decât o au contemporanii tăi.Ar fi o mar...

Duşmanii societăţii sau Cînd pacienţii pun Stăpînire pe ospiciu adună texte publicate în „Convorbiri literare”, între mai 2015 şi octombrie 2016. Nu mi-am propus nici în acest volum a face critică, în sensul curent al cuvîntului, şi nici obişnuita eseistică. Aceste articole exprimă sau/şi afirmă, cu prioritate, cîteva opinii, în genere o atitudine cît mai coerentă faţă de un eveniment, îndeobşte liter...

Lansat în anii ’80, Bogdan Ghiu e unul dintre cei mai interesanţi poeţi români ai ultimelor decenii, foarte personal, stăpînind peste un teritoriu al lui şi numai al lui: metapoezia. Încă de la început, scria Poem după Poem (titlul pe-atunci predilect) pentru a obţine efecte de profunzime, de surpriză, de mister din reflecţia fulgurantă asupra textului, asupra limbajului, asupra poeziei. Se vedea – pe de altă parte – încă de atunc...

Critica este una sau mai multe?Și una, şi mai multe; în primul rând, una – pentru că poziţionează, situează, acceptă sau nu, folosind o judecată de valoare. Dar nu se mai poate raporta doar la acest unic mod, nu se mai poate constitui doar pornind de aici, pentru că lumea se citeşte în mai multe feluri; de pildă, în funcţie de centrul considerat important.Concomitent acestei schimbări de paradigmă, ce vorbeşte din ce în ce mai insistent de liter...

Cel mai important dramaturg român de azi, al doilea care a reuşit, după Eugen Ionescu, să se impună în lumea largă, Matei Vişniec îşi „recapitulează” opera teatrală într-o ediţie amplă, proiectată în opt volume. Sumarele vor ordona cronologic piesele, reconstituind traseul parcurs de la primele texte scrise pentru scenă de către tânărul poet de succes care era pe-atunci Matei Vişniec şi până la cele mai recente, compuse de c...

M-am ghemuit din nou pe scândură; dârdâiam de frig în vestonul meu subţire. Încercam să mă rog. Dar în locul rugăciunilor obişnuite de seară, îmi veneau tot mereu în gând cuvintele Psalmului, cu care niciodată până atunci nu mă rugasem:De profundis clamavi ad te Domine… Din străfundul abisului am strigat, Doamne, către tine… Nu ştiam, neştiutorul de mine, că eram încă departe de acele ultime profunzim...

Vasile I. Dumitra are 13 ani, trăieşte undeva într-un sat sărac, pe timpul „Epocii de Aur”, şi începe în anul 1972 un fel de jurnal la care scrie câteva luni. În pagini se adună micile întâmplări de zi cu zi, viaţa unei fete obişnuite din acel timp trecut, doar că ea citeşte mult, peste puterile vârstei ei – printre altele, Divina comedie, ceea ce-o face şi mai nostimă. Vorbeşte despre ale ei, dar şi, indirect, despr...

Adevarul este ca m-am nascut de doua ori, o data in 1946, a doua oara in decembrie 1989. Iar memoriile mele din aceste pagini incep cu ziua cea mai scurta dintre acestea doua. 21 decembrie: e una dintre zilele in care, imi amintesc foarte bine, incetasem sa fiu doar al meu si totusi ma luam in stapanire mai mult ca niciodata. (…) Desigur, povestirea vorbeste despre mine. Ce am facut sau n-am facut si de ce. (…)Scopul nu este sa aduc opiniei publice o versiune a mea, un fel de autoj...

E indubitabil ca avem in persoana lui Grigore Chiper un poet special. Postmodern fara emfaza, liric fara sentimentalism si abstract numai atat cat trebuie, poetul si-a configurat un teritoriu liric in care soapta este suficienta pentru a crea atmosfera, iar imaginatia hranita de lecturi alimenteaza o sensi-bilitate dotata din plin cu simtul limitelor. Artistul nu insfaca niciodata realul, ci-l sarmeaza si-l supune printr-un ritual textual al curteniei. Cititorul porneste prin a contempla acest r...

Cartea Mirunei Runcan relatează, cu şarm, un dublu naufragiu. Pe de o parte, unul al constrângerilor profesionale impuse unui grup de tineri ingineri, grup care îşi propusese încă din facultate dezvoltarea unui proiect industrial, oprit de directivele partidului unic prin evitarea achiziţiilor de echipamente din Occident. Pe de altă parte, un eşec în plan personal şi familial, identificat în încercările disperate ale personajelor de a se salva. Î...

"Citesc tot mai rar din placere, desi continui sa nu cunosc placere mai mare decat cititul. Cu exceptia scrisului. De scris, scriu fara dificultate. Dar rescriu, de obicei, de mai mutle ori, orice text pe care-l consider important. Multi ma socotesc spontan, desi reluarile acestea sunt un semn de elaboratie. Norocul meu a fost dintotdeauna ca mi-a placut sa scriu. De aceea am si scris, se vede, atat de mult. Imi inving de fiecare data lenea innascuta, silindu-ma sa duc la bun sfarsit ceea ce am ...