Descriere - Sadoveanu sub zodia debutului

Cine se apropie de personalitatea lui Sadoveanu traieste senzatia coplesitoare a celui care de la poalele unui munte semet isi ridica privirile spre culmile acestuia.

Oricare ar fi evolutia societatii romanesti in viitor, Sadoveanu va ramane un reper trainic al spiritualitatii noastre.

A vorbi despre Sadoveanu ca despre un mare povestitor "Ceahlaul", "Zimbrul", "Stefan cel Mare" al literaturii a devenit aproape un loc comun si evident, scriitorul se refuza oricarei formule limitative.

Cine citeste opera lui Sadoveanu patrunde intr-o Romanie fascinanta a carei existenta n-o banuia , care este doar a lui, o "Sadovenia" cu propria-i istorie, cu spiritualitatea ei proprie , cu legile ei morale, cu mitologia si religia ei si cu oameni care vorbesc aceeasi limba cu a noastra si totusi alta

De ce Sadoveanu?

Personalitate controversata-dupa ce i-au fost arse cartile in piata publica si a fost silit sa duca o existenta conspirativa spre sfarsitul deceniului al IV-lea secolul trecut, scriitorul este dupa 1989 contestat de cei care, probabil vor sa dobandeasca, facil, un nejustificat prestigiu.

Nu i se contesta lui Sadoveanu atat valoarea inestimabila a operei, cat faptul, ca asemenea atator alti „Mesteri Manole” ai condeiului, care pentru a-si implini destinul de creator , admit ideea oricarui sacrificiu-implicit de natura morala-a cedat in fata presiunilor, consimtind compromisul moral pe care comunismul l-a impus artistilor drept conditie sine-qua-non pentru a se exprima.

Or, al contesta pe Sadoveanu cu astfel de argumente ar fi o mare nedreptate ce i s-ar face scriitorului.

De ce epoca debutului?

Oricine citeste operele din epoca debutului poate constata faptul, poate surprinzator, ca cele mai importante directii s-au randuit si s-au cristalizat in constiinta artistului inca din aceasta perioada.

In operele acestei perioade se contureaza marea tematica a operei: evocarea vietii satului si a taranului (Povestirii), trecutul istoric national (Fratii Nicoara). viata micului targ de provincie (Floare ofilita).

Perceptia manifestarilor naturii, natura primitiva, stihiala-refugiul din. calea civilizatiei moderne a sufletului taranesc primitiv, natura istorizanta sau cea care, umanizata, potenteaza trairile sufletesti se contureaza acum in opera scriitorului.

Proza de atmosfera, perceptia auditiva a glasului naturii, vraja si extazul in fata manifestarilor acesteia sunt ilustrate cu o surprinzatoare maturitate artistica (Un tipet).

In concluzie lectura operelor din perioada debutului poate fi o cheie pentru a deschide intrarea in marea proza sadoveniana. Proza de maturitate fara indoiala ofera o alta intelegere, mai adanca a creatiei scriitorului , deschide calea spre intuirea mecanismelor laboratorului sau intim de creatie artistica.

Perioada cuprinsa intre sfarsitul secolului al XlX-lea si primele decenii ale secolului al XX-lea este o perioada de tranzitie spre marea literatura din epoca dintre cele doua razboaie mondiale.

Vlaguita parca de efortul de afirmare din perioada marilor clasici, literatura isi regrupeaza fortele, cate mai ramasesera, in vederea unui nou asalt.

Dintre marii clasici supravietuiesc, producand, din cand in cand, opere remarcabile, Caragiale si Slavici; Duiliu Zamfirescu, Barbu Stefanescu Delavrancea, George Cosbuc se apropiau de apusul carierei literare, doar Delavrancea, cu o ultima zvacnire, avea sa se afirme ca dramaturg, oferind scenei romanesti Trilogia Moldovei; in timp ce Caragiale, care se afirmase mai ales ca dramaturg, isi concentreaza proza in volumele Momente (1901) si Nuvele. Povestiri (1908).

Presa literara reflecta acalmia instalata in planul creatiei artistice; Convorbiri literare devine, treptat, o revista de dezbateri si rapoarte academice, in care literatura isi face loc cu timiditate; Literatorul lui Macedonski apare cu intermitente; scriitori de prestigiu in epoca incearca sa revigoreze publicistica literara, fara rezultate notabile. Nici Vieata lui Vlahuta, nici Vatra lui Cosbuc nu au o viata prea lunga si nu reusesc sa concentreze in jurul lor forte literare remarcabile.

Doar Tribuna lui Slavici reuseste sa se impuna in Transilvania pentru o scurta perioada literara.

Desi apar multe publicatii ele nu au o orientare ideologica si artistica ferma, reflectand contuzia din planul literaturii, ca de exemplu Vieata Noua a lui Ovid Densusianu.

Sadoveanu insusi evoca, din perspectiva maturitatii artistice, aceasta perioada ce coincide cu debutul sau literar: imi dau seama acum ca epoca nu era deloc prielnica literaturii. Focurile aprinse la Vieata si Povestea vorbei fusesera destul de sarace si luminau slab o zare de seceta. Mesterii cei mari de vorbe si visuri trecusera: Alecsandri, Eminescu, Creanga. Cei de la care lumea mai astepta glas taceau. Delavrancea era in pauza dinainte de Apus de soare; Vlahuta ostenise si, odata cu incetarea Vietii, pare ca renuntase la toate; Caragiale si Cosbuc numai cand si cand, dadeau semne ca se afla cu noi. Duiliu Zamfirescu si Ion Slavici publicau rar, la reviste inaccesibile invataceilor saraci.

La tacerea marilor maestri ai literaturii se adauga lipsa unor talente tinere si platitudinea periodicelor de literatura.

Publicatiile contemporane nu mai dadeau nimic, iar tinerii scriitori de proza staruiau in putin si in meschin, unii din conventional, usor, altii in subiecte stranii.

In aceasta zare de seceta debuteaza tanarul Mihail Sadoveanu cativa ani mai tarziu, dupa ce-si va spori experienta prin colaborari la diverse reviste literare si se va defini in linii mari universul sau tematic.


Anul aparitiei: 2013
Nr. pagini: 130