Descriere - Enciclopedia culturii populare romanesti

Volumul de fata, bazat pe monumentala culegere de proverbe a lui I.A. Zanne, este o enciclopedie sui-generis a credintelor populare romanesti din toate provinciile.

Sustinute de proverbe pentru care mentalul popular a generat explicatii detaliate sau chiar de snoave si legende de mari dimensiuni, credintele romanesti despre universul mitologic inconjurator sau despre oamenii si locurile cu care intra in contact sint o noua dovada de bogatie spirituala si inventivitate de care romanii au dat dovada de-a lungul timpului. Enciclopedia spiritualitatii romanesti, chiar daca nu constituie un text finit al lui I.A. Zanne, se dovedeste a da dovada de o coerenta si consecventa logica in credintele ce structureaza lumea taranului roman.

Editia de fata, care cuprinde credintele folosite ca explicatii de Iuliu A. Zanne ale contextelor in care se folosesc proverbele si expresiile pe care le-a adunat in monumentala sa lucrare doreste sa valorifice mai bine un impresionant material mitologic. Astfel, prima parte cuprinde credinte si legende mitologice, precum si expresiile ce le contin, partea a doua – credinte legate de nume de persoane si, in sfarsit, credinte despre nume de locuri.

Am numit-o Enciclopedia culturii populare romanesti pentru ca sint cuprinse aici reprezentari variate din credintele populare care articuleaza universul taranesc, cu radacinile lui mitologice inca bine pastrate in legendele care sint exemplificate destul de frecvent. De asemenea, intrucit urmareste interesul lui Zanne pentru toate zonele romanesti, din Romania si din provinciile aflate pe atunci in afara granitelor si chiar din Istria si Macedonia. Asemeni volumelor complete, continind proverbele si credintele, editia de fata realizeaza si ea, prin selectia facuta, o „unire” clara a reprezentarilor populare prin forme lingvistice, de comportament sau gindire inca inaintea Marii Uniri.

Iuliu A. Zanne este unul dintre folcloristii amatori (inginer de profesie) care a lasat o mostenire remarcabila prin monumentala sa culegere de proverbe si credinte. Continuind traditia vornicului Iordache Golescu (a carui culegere de proverbe o reia in volul al VIII-lea al corpusului sau – 16.350 de unitati), precum si a lui Anton Pann, Zanne reuseste, cele 7000 de pagini ale editiei sale, sa includa alte 23.440 de tipuri de proverbe, realizind cea mai completa lucrare de paremiologie romaneasca (interesanta si utila prin faptul ca sint date si variantele proverbelor si expresiilor antologate).

Culegerea a fost realizata cu un mare efort de munca. In primul rind, adunarea uriasului material din surse diferite – manuscrise, operele unor scriitori, culegeri de folclor publicate sau inedite, materiale furnizate de cei 340 de corespondenti la care a apelat, consultarea a 294 de publicatii ale vremii. Initial materialele adunate erau din Muntenia si Moldova, apoi din Transilvania. Dar autorul a dorit sa se extinda la tot arealul locuit de romani, astfel ca a abordat si Peninsula Balcanica. Dupa adunarea materialului, a urmat sistematizarea, facuta dupa modelul oferit de francezul Le Roux de Lincy. Dupa varianta-tip sint trecute si celelalte variante identificate, cu precizarea surselor unde pot fi gasite. Capitolele se refera la natura fizica, animale, om si organele sale, viata fizica, viata sociala, viata intelectuala si morala etc.

Prezenta editie pastreaza particularitatile lingvistice – fonetice, morfosintactice – ale textului, aducand la zi doar grafia cuvintelor:

            Au fost pastrate abrevierile folosite de autor. De asemenea, numele proprii.

Antoaneta Olteanu

FLORII

Cum va fi in ziua de Florii, va fi si in ziua de Pasti. (I, p. 31; VI, p. 116)

De umbla in ziua de Florii cu salcie de la biserica incins, nu te mai doare mijlocul peste an.

Daca fetele dau cu salcie pe par in ziua de Florii, le creste parul. (IX, p. 307)

Ce mi-e Florica, ce mi-e Pastica – a zis tiganul cand a vazut ca romanii il iau in ras fiindca imbracase haine noi la Florii, fara a mai astepta Pastele. Cand unul face oarece inainte de vreme. (VII, p. 8).

Zece gaste cand se pornesc, pe un caine il biruiesc – unirea celor mici invinge pe cel mare.

Acest proverb s-a nascut de la datina gastelor de a sari in ajutor una alteia cand sunt amenintate de vreo primejdie. (I, p. 480)

L-a scaldat ma-sa in gasca alba – e norocos, nici un farmec nu se va lipi de dansul.

Daca o femeie a nascut un copil, scalda mai intai o gasca alba si apoi copilul, crezand ca de acest copil nu se va lipi nici un fel de fermecatorie. (Etym. Magn.; I, p. 482)

 IELELE

Ielele, maiestrele, vantoasele, frumoasele, dansele etc. sunt niste fete ale lui Sfantu Gheorghe. Pe la spate sunt ca scorburile. Ele joaca primavara, vara si toamna. Le canta din cimpoi un om care sede pe o masa, si pe unde joaca ele cresc bureti (jud. Neamt).

Prin Iele taranii inteleg niste zane, trei la numar, cari traiesc prin vazduh si din cand in cand se coboara pe pamant; si cine le aude cantand sau le vede zburand, ca niste ingeri cu aripi, pe loc ramane mut sau smintit. Cine sta sau doarme pe locul unde ele au stat, aceluia i se ia o mana sau un picior, si boala e fara leac (jud. Dambovita).

MAMA-PADUREI

Mama-Padurei este o baba uriasa, groasa, foarte urata si cu niste dinti mari. Ea locuieste prin creierul codrilor, unde nu poate patrunde picior de om. Se arata cand ca o baba, cand ca o calugarita cu parul despletit, imbracata in negru, leganandu-se pe picioare si mereu ranjind. Ea nu se arata decat celor slabi de inger. Ea traieste in mijlocul codrilor seculari, ca intr-o imparatie a ei. De aceea indraznetii care se incumeta sa calce in hotarele ei sunt expusi la multe cazne, daca o putere supranaturala nu le vine in ajutor. Ea se hraneste cu oameni.

Asa, se spune ca s-a dus odata la o stana si a cerut de la ciobani o cute ca sa-i ascuta dintii si in urma a mancat pe ciobani.

Altadata niste oameni, mergand prin padure, au dat de Mama-Padurei sezand la foc si frigand o tigla de broaste. Oamenii dandu-i buna-ziua, ea s-a sculat si a apucat pe fuga dupa ei, cu tigla in mana, incat abia-abia au putut scapa. (VII, p. 38).

A tunat si ne-a adunat – se zice cand se aduna la vreo treaba toti cei buni de rautati. Dl. Hasdeu, in Etym. Magn., 394, spune ca toate vietatile speriate, fara sa-si dea seama de ce fac, isi cauta, printr-o actiune reflexa, tovarasi cu cari sa impartaseasca spaima. De aici a tunat si i-a adunat, un fel de confederatiune de frica. (…)

In credinta poporului, melcii stau inchisi toata iarna in gaoacele lor, din care ies numai la primavara, dupa ce a tunat, si se aduna la un loc. Originea acestei zicatori se trage, dupa altii, din aceasta credinta. (I, pp. 82-83)

Tuna si fulgera – se zice ce acei care-si arata supararea intr-un mod zgomotos. (I, p. 83).

A fi Alexandru Machidon – adica om viteaz.

Alexandru Machedon a fost, dupa credinta poporului, un imparat mare de tot, cum n-a mai fost si nici n-o sa mai fie altul, cat o fi lumea si pamantul.El a coprins lumea toata, s-a batut cu furnicile, cu pasari cu ciocul de fier, cu oameni cu doua capete, cu sapte maini si picioare, cu oameni cu cap de caine, cu oameni de-un cot, cu jumatati de om si cu cate lighioane toate. El a mers la rai si s-a coborat pana la iad, caci asa a vrut Dumnezeu cu el. (VI, p. 3).

A fi Calvin – adica necredincios, fara frica de Dumnezeu, rau peste sama, neindurator, impietrit la inima.

A fi Despa – se zice celor care-si iau aere de cocoane mari, pretinzand sa te porti cu ele ca si cand ar fi cine stie de ce neam mai ales. (VI, p. 75)