Carti in categoria Proza diversa

Cu talentul sau inegalabil, autorul descrie fapte de zi cu zi, viata cotidiana. Sinucideri si crime care au cutremurat Bucurestiul, drame sentimentale, intrigi de tot felul si violente ale bandelor de gangsteri care seamana haosul, teroarea si panica. „Istoria mica”, asa cum se spune. Doar in fundal regasim marile evenimente: lovitura de palat de la 23 august 1944, intrarea Armatei Rosii, armistitiul de la Moscova, conferintele de la Ialta si Potsdam... ?i, fireste, „granzii&...

Un roman care exploreaza lumea putin cunoscuta si plina de mistere a colectionarilor si negustorilor de antichitati, avand in centrul sau un personaj balzacian, Candid Itescu. Povestea lui Candid Itescu, un negustor de antichitati care si-a agonisit colectia ca un avar, de-a lungul timpului, fie luand pe nimic obiecte de arta de la cei care fugeau in strainatate in vremea comunismului, fie de la nomenclaturistii care, dupa 1989, scapau de averi ca sa aiba din ce trai, cel putin in anii 1990. ...

Romanul se desfasoara in jurul pictorului Adam Bruno, a carui moarte misterioasa il conduce pe jurnalistul Ghita Macarie la o investigatie care ne dezvaluie viata si destinul unui artist transformat in mit de Dascalime dupa 1989. Inainte vreme, Adam nu s-a sfiit sa spuna ce crede despre regimul la putere, suferind, ca atare, consecinte dintre cele mai aspre. Dupa 1990, personajul colectiv Dascalimea, Caracuda – protipendada intelectuala a Guberniei, noii Tipatescu & Pristanda –...

Bill Hefflin este un barbat dezradacinat – fara viata personala, fara patrie, fara iubire. La inceputul revoltei din 1989 din Romania, agentul CIA Bill Hefflin – un roman deziluzionat care traieste in SUA – ajunge la Bucuresti, la insistentele lui Boris, numele de cod al contactului sau KGB. Pe masura ce Hefflin este implicat intr-o revolta care se transforma intr-o revolutie brutala, nimic nu este asa cum pare, nici macar cautarea iubirii lui din copilarie, care a capatat prop...

„Cand stai pe langa George Albut, iei parte, fara sa stii, la un curs de diplomatie in care esti introdus subtil, prin patanii povestite cu autoironie si portrete de personalitati creionate cu multa maiestrie. Esti transpus deodata in Budapesta sfarsitului de epoca socialista, acolo unde George Albut a fost timp un deceniu un observator implicat al relatiilor romano-ungare. Te frapeaza discrepanta dintre migala si atentia cu care maghiarii construiesc punctele lor de vedere si raspunsul ...

Decimus Fabius Ferox, pe care vechii camarazi inca isi mai aminteau sa-l indice, tot soptit, prin somn, cu supranumele Rapax, implinise, la venirea in Tomis, patruzeci si trei de ani. Ceea ce il trecea in randul batranilor.Fost mare centurion, in perioada din urma lucrase nu prea fericit cu Lillon, Lillon cel cu o mie de ochi, doua mii de urechi si o duzina de spioni. Vreo doi ani, pe linia Istrului. A Istrului de Jos. Si alti vreo doi ani, inainte, fusese intr-un avanpost din Defileu, spre apus...

Lovitura a fost prea neasteptata, prea brutala, prea puternica. Iar eu nu mai sunt tanara, lumea este un cazan care fierbe ingrozitor, va mai fi ceva de genul „anul viitor”? Acum usa este deschisa, totul se afla in fata mea, cele mai binecuvantate doua luni din an: am reusit sa birui iarna. Nu mai sunt tanara, am vazut atata disperare pana acum, va mai fi oare un alt an, o alta primavara, un alt anotimp?Regina MariaInsemnare din 20 aprilie 1937Viata isi continua cursul ei calm, dar c...

Cand eram adolescenta, mama – ca orice mama de adolescenta – ma mustra mereu ca stau cocosata. „Parca esti o camila!” – imi spunea, cu iubire, lovindu-ma usor cu palma peste spatele curbat, pentru a-mi obliga pieptul sa iasa inainte. De atunci, camilele mi-au devenit foarte dragi. Le simteam ca pe niste „rubedenii” indepartate, de care ma leaga fire neprevazute, si in fiecare calatorie a mea in spatii exotice cautam sa ma „intamplu” in prea...

Similitudinile cu "vizionarii" Evului Mediu sint uimitoare. Temperamentul populeaza mintea cu fantasme si o constringe sa dea forma, sa concretizeze, sa inchipuie intimplari si, mai ales, sa le reverse bizar. Lumea creata este totusi un revers, o alegorie a celei reale. Viata e privita si dinspre lumea de dincolo, natura paminteasca fiind o amintire a celeilalte.Pretutindeni si neintrerupt reversibile, cerul si pamintul se amesteca, se incruciseaza, se intrepatrund, se explica pe r...

Cum sa cerni semnificativul din contingent, cat timp cele doua substante formeaza un melanj inextricabil pe care un fenomen inca neincheiat il remodeleaza de la o clipa la alta? Solutia lui Nicolae Manolescu consta intr-un determinism care impleteste toate firele disparate ale propriilor experiente si lecturi intr-o densa naratiune autobiografica. Evenimentele si cartile sunt pentru critic episoadele unui serial a carui intriga o constituie tocmai procesul creatiei de sine. Pentru a imblanzi...

Viata pe un peron nu face exceptie de la regula stratificarii epice si supraetajarii simbolice. Pe un plan redus al intrigii, scriitorul inalta o constructie speculativa in al carei labirint urmeaza sa intram. Doua personaje, un barbat si o femeie, se intalnesc intr-o gara parasita, uitata de lume si de trenurile pufaind linistitor. Conturul realitatii care ii haituieste si ii ingrozeste pe cei doi este destul de sters. Amenintarea ramane surda, undeva in fundal, retrasa, ca in teatrul moder...

Cine vrea sa inteleaga secolul XXI trebuie sa ajunga in CHINA, acolo unde TIMPUL pastreaza emotii, nuante, legende si imagini milenare, indispensabile in realitatea vremurilor pe care le numim moderne.In CHINA ai sansa sa parcurgi milenii intr-o singura vacanta, pentru ca TIMPUL se exprima dual: prin intermediul locurilor, oamenilor, care il fac sa fie mereu acelasi; prin intermediul dezvoltarii care il face sa fie mereu altul.Aici, in fiecare zi, se construieste, se avanseaza, se adapteaza, se ...

Pe "experimentalistul? Grosan, literatura facuta din pre-texte incepe prin a-l fascina si sfarseste prin a-l panica. Personajele sale nu se simt tocmai bine ca "fiinte de hartie?, inchise intr-un destin strict textual. De aici, gravitatea subiacenta, amaraciunea tonului atunci cand cultura tradeaza existentialul, ba chiar i se substituie, oferindu-se ca fundament.Jocul, experimentul, manevrarea inteligenta a intertextelor, ironia sunt elementele din care isi trage sevele, in regim ...

In primavara anului 1487, Leonardo da Vinci era un tanar artist fara lucrari notabile, care locuia la Milano si se afla in slujba ducelui Lodovico Sforza, iar Stefan cel Mare era un barbat matur, de multi ani domnitorul Tarii Moldovei. Cateva luni mai tarziu, vietile celor doi se intersecteaza dramatic. Persoana care face legatura intre Leonardo si Stefan este o tanara moldoveanca, trimisa de Stefan la Milano cu o misiune secreta. Tanara, deghizata in baiat, ajunge in orasul italian si devin...

In 1994, cand a izbucnit pe piata ieudul fara iesire, cei mai multi dintre noi inca ne aflam incrancenati in utopia schimbarilor social-politice radicale. Atunci, Ieudul lui Ioan Es. Pop, ca si figurile Mortii in poetica lui Cristian Popescu, au surprins copios, intr-un mod oarecum visceral, as zice, tocmai prin caracterul de exceptie, funebru-stralucitor. Ieudul lui Ioan Es. Pop a impresionat, a avut o reala forta de impact la critica literara, dar nu a facut scoala, nu a iradiat. Era foart...

Dintre toate insemnarile mele de calatorie de prin toate colturile de lume, am constatat ca despre China am scris cele mai multe pagini. Poate ca, involuntar, chiar si inspiratia mea a fost direct proportionala cu dimensiunile acestei tari.Anul acesta, diplomatia romaneasca sarbatoreste implinirea a 70 de ani de relatii bilaterale cu China, prilej cu care o prestigioasa editura din China mi-a cerut sa adun intr-o carte toate impresiile mele de calatorie din orasele Chinei vizitate in ultimii ani...

Cristian Tudor Popescu are un formidabil simt al identificarii spectrului de nuante, la urma urmei vagi, care compun functiile umanului. Filozoful cinic din Cassargoz, savurandu-si cocteilurile iesite dintr-un shaker care amesteca arta cu crima; cadavrul neintrat inca in rigor mortis al lumii proiectate in ucronia Timp mort; tatele zgrunturoase ale gainii-sarpe din Copiii fiarei; impecabila geometrie din Trigrama Shakespeare; oribilele caligrafii din Arta atomica; gemetele scoase pe suport h...

Panait Istrati este una dintre cele mai neobisnuite figuri ale literaturii noastre, penduland intre medii si lumi diferite, impartindu-se, totodata, intre spatiul cultural francez si cel romanesc. Adrian Zograffi, eroul principal din Chira Chiuralina si figura emblematica a prozei lui Istrati, intreprinde alaturi de prietenii sai o calatorie cu episoade exotice (marca prozatorului) si popasuri revelatoare existential.

„Cartea pe care o tineti acum in mana se citeste «dintr-o suflare», oferind amatorului de calatorii imaginea unui Luxemburg tentant, atragator – cum si este, de fapt, in realitate – si indreptat cu fata spre viitor! Si trebuie sa marturisesc ca pentru mine, cel putin, volumul de fata reprezinta si un fel de material didactic, avand intentia de a-l oferi spre lectura atat prietenilor, cat si altor persoane mai mult sau mai putin oficiale care vor veni prin Marele Duc...

Cel mai pretios indicator, cel care-mi spune de fiecare data daca o carte pe care o citesc sau un film la care ma uit sunt cu adevarat interesante, este... mancarea de pe aragaz! Nu, nu va mirati! Daca am ceva pe foc si tin in mana o carte plicticoasa care nu duce nicaieri, sau daca la televizor ruleaza un film in care nu se-ntampla nimic, ma surprind cautand sa-mi fac zeci de drumuri spre bucatarie. Nu se poate spune ca „abandonez”, ci doar ca... evadez copios! Cel mai des, cum spun...