Volum aparut la aniversarea a 80 de ani ai autoarei
Pe coperta: Laura Poanta, pictura in ulei, 2019

Scriitura Doinei Cetea e una infiorata de o subiacenta smerenie in fata existentialului, consemnandu-i repetatele morti si repetatele invieri, alternative proprii unei fiinte sentimentale. (GHEORGHE GRIGURCU)

Treptat-treptat, aproape imperceptibil, autoarea transgreseaza granita dintre memorialistica si fictionalizare, cantitatea masiva de substanta thanatica din lumea amintirilor ajungand sa se supradimensioneze in directia unui fantastic atent brodat literar, in care simti modelul prozei sud-americane, fara ca similitudinea sa devina deranjanta… Doina Cetea nu transleaza in efluvii halucinatorii, nu-si transforma notatiile in fastuoase epigonisme marqueziene, ci ramane la granita fragila dintre verosimilul documentar si fantasmatic, adica acolo unde este mai greu de ramas, fiindca reticenta cere autocenzura epica, finete descriptiva si discretie. (?TEFAN BORBELY)

Scriu proza de multa vreme, chiar de pe cand, inca, nu stiam sa… scriu. Locul pe care il alegeam pentru visare si „scris” era cimitirul vechi al satului Cetea. Ma asezam cu capul pe vechile morminte, movile de pamant acoperite cu iarba, cruci nu mai erau de multa vreme, priveam inaltul cerului si imi spuneam fel de fel de povesti. Cand se lasa seara, ne adunam acolo copiii satului si, in jurul unui foc improvizat de coceni, mancam macese si porumbele de pe marginea drumului, dar, mai ales, ne intreceam in povestiri despre strigoi, iele si zane. Dupa ce ne infricosam bine, fugeam razand spre casa, lasand pentru urmatoarea seara continuarea istorisirilor, care, parca, se inventau singure, venind de DINCOLO… de tufe, ca o soapta a mosilor nostri. (DOINA CETEA)

…Au trecut de atunci trei ani, iar teiul meu n-a mai inflorit… Am asteptat-o pe femeia aceea in fiecare primavara sa-l dezlege de neinflorire. De multe ori, seara, ca si acum, zaresc acolo, pe banca, in departare, un barbat si o femeie care stau de vorba. O fi ea? imi zic, dar cand ajung cu caruciorul aproape de banca, vad doar umbrele copacului. Vreau sa vina, intelegi? sopti Mitra. Sa vina femeia, sa imbratiseze teiul, sa-l sarute si sa-l faca sa infloreasca. Intelegi?

– Da, i-am raspuns si m-am apropiat de el, punandu-i mana pe crestetul capului carunt, mangaindu-i fata ridata, simtindu-i pometii ascutiti ai obrazului, osul lipit de pielea arsa de soare sub barba tepoasa. Ochii lui verzi, ca frunzele teiului, erau scaldati in lacrimi. Ma privi o clipa, apoi isi lasa barbia in piept si sopti:

– Mai nou, nu fac altceva decat sa o astept pe femeia aia. Trebuie sa vina! Altfel, teiul moare…

?i in umbrele inserarii, l-am vazut cum tresare, cum se ridica din scaunul cu rotile, cum priveste spre tei si-mi sopteste:

– A venit! Uite, a venit! Teiul infloreste!

S-a lasat usor in scaun si a inchis ochii. Zambetul lui de om sugubat ii incremeni pe fata. Teiul inflorise, raspandind mirosul puternic peste toata valea. (DOINA CETEA, fragment din povestirea Teiul)

DOINA CETEA (pseudonimul Doinei Bendorfeanu) s-a nascut in 25 noiembrie 1942 la Cetea, Bihor. Este poeta si prozatoare, absolventa a Institutului Tehnic de Drumuri si Poduri Cluj (1963). Debut cu versuri in revista Steaua (1965). Din 1984, referent de specialitate la Filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor, iar intre 2009 si 2013, vicepresedinte al Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor.

Volume: Culorile inceputului (versuri), Ed. Dacia, 1968; Cutremurul albastru (versuri), Ed. Dacia, 1973; Ziua si noaptea cuvintelor (versuri), Ed. Dacia, 1977; In fata luminii (versuri), Ed. Dacia, 1981; Agave (versuri), Ed. Dacia, 1985; Corabia de cristal (versuri), Ed. Dacia, 1987; Iataganul si alte povestiri, Ed. Ion Creanga, 1988; Magica intalnire (versuri), Ed. Dacia, 1988; Misterul din lacul nuferilor (povestiri pentru copii), Ed. Ion Creanga, 1990; Triunghiul Bermudelor (versuri), Ed. Dacia, 1992; Poiana nalucilor (povestiri pentru copii), Ed. Clusium, 1997; Fantoma corabiei stea, editie bilingva, romana-engleza, Ed. Cogito, 1999; Taximetrul rosu (proza scurta), Ed. Casa Cartii de ?tiinta, 2002; Binoclul motanului Potifar: povesti de dimineata, Ed. Societatea Culturala „Lucian Blaga”, 2002; Vremea lui Gelu (nuvela istorica), Ed. Casa Cartii de ?tiinta, 2003; Casa iluziilor (versuri), Ed. Dacia, 2004; Ierboaia (proza scurta), Ed. Casa Cartii de ?tiinta, 2010; Ziua si noaptea cuvintelor, antologie, Ed. TipoMoldova, 2012; Voievodul Gelu. O poveste, Ed. Eikon, 2014; Istorii (versuri), Ed. ?coala Ardeleana, 2017; O suta si una de poezii, antologie, Ed. Academiei, 2020.

Prezenta cu poeme si proza in antologii din tara si din strainatate. Membru al Uniunii Scriitorilor din Romania din 1971, stagiar, si din 1978, membru plin. Membru in Consiliul Uniunii Scriitorilor in perioada 2000-2013 si in Comitetul Director in perioada 2009-2010. Nominalizata la Premiul Uniunii Scriitorilor in 1997. Distinsa cu Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul Binoclul motanului Potifar (2002) si Premiul Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor in 1992, 1999, 2003 si 2018; Meritul Cultural in grad de Ofiter, 2004; Meritul Cultural in grad de Comandor, 2010. Membru fondator al Societatii Culturale „Lucian Blaga” Cluj-Napoca, 1990.