E o cestiune de buna-credinta literara sa fac marturisirea ca faptele expuse-n aceasta naratiune, pe cat de frumoasa, pe atat de interesanta, nu sunt plasmuiri ale mele, ci intamplari petrecute sunt acum vreo mie trei sute de ani, in timpul domniei imparatului Justinian, cand gepizii au fost risipiti in lupta cu longobarzii si cu avarii si cand bulgarii si marile mase de slavi au sosit la poalele Carpatitor.
Intamplarile aceste sunt atat de invederat adevarate incat i-as jigni pe cititori daca mi-as da silinta sa-i conving prin dovezi insirate dupa toate regulele stabilite de istoriografii pedanti.
Oarecare nedumerire nu poate sa ramaie decat in inimile cititorilor, care n-au avut inca multumirea de a cunoaste din propria lor intuitiune poienile ce se-ntind in culmile Bucegilor si vaile ce se deschid din ele spre sesul de la Dunare.