Descriere - Ukraina Mir. Al IV-lea Reich (Volum de versuri)
Lan de grau cu ingeri ucisi
Egale ca intensitate lirica, cele doua parti ale cartii "Al IV-lea Reich”, de Marius Conu si Gabriel Dinu, se completeaza una pe alta, si finalmente se regasesc intr-un tot unitar, in acest film al vietii al mortii.
"Leac pentru moarte”, cum spune Gabriel Dinu, o astfel de carte cu titlul de istorie, scrisa din mers, pe fuga, pe dragoste, pe intuneric, in fata oglinzii, constituie o marturie demna de incredere, adica o carte "pe surse” intim legate de fiinta celor doi poeti. "Sursa” cotidiana este chiar propria lor viata. Cele trei poeme care deschid partea lui Marius Conu, intitulata "Ucraina mir”, sunt un preambul in ceea ce va urma la acest inceput de secol XXI, anticrestin, global si lipsit de identitate.
"Ucraina Mir” (Pace in Ucraina), cu numerotatia ei, 1, 2, 3, 4 este ca un ritm cadentat de marsaluire, de antrenament, un ritm de exod, ca forma de viata traita pe fuga. Urmeaza pe loc repaos, stop-cadru pentru marturisire:
"Ei ti-au furat toate stelele si cerul l-au inchis cu pasari metalice.”
O strofa emblematica pentru exodul copiilor, goi, flamanzi, singuri, o imagine de prim-plan marit, din poemul "Inflorirea”.
Sunt multe flori in poezia lui Marius Conu, ca o ofranda pentru miile, zecile de mii de morminte, necunoscute, fara nume, sau doar cu un numar, unic si de identificare, in catalogul negru al umanitatii: de la "floarea de sub coaste”, amintind de strapungerea cu sabia in coasta lui Iisus pe cruce, de soldatul roman, pentru a se incredinta ca este mort, pana la
"savanele matasoase
ale indepartatelor flori.”
Poet, dar si "soldat”, cum ar zice Nichita Stanescu, el traieste totusi "sub umbra pescarusului”. In ciuda tuturor jocurilor politice – utopii perverse cu ranjet cinic –, el viseaza "granita luminoasa” unde "pestele chimic” nu poate trece.
Poezia lui Marius Conu este o bariera, o frontiera, unde rostirea nu are nimic de-a face cu violenta. Aici este locul unde "pasarile canta in ochii tai”, si unde memoria afectiva si memoria istorica sunt utile si actuale. Numele soldatului, ucrainian, rus, vietnamez, american, sarb, ca si numele soldatului care l-a impuns pe Iisus cu sabia sub coaste, si multe alte nume, numele oraselor distruse, atunci si acum, fac parte din geneza istoriei.
Societatea globalista a zilelor noastre si falsa libertate egala, le amesteca ca in jocul de zaruri.
Ziua cand vin
"pasarile oarbe
Lacrimand.”,
cum spune Gabriel Dinu in poezia "Alea Jacta est”, este ziua cand zarurile au fost aruncate. Vechea, antica sintagma de trecerea Rubiconului si inceperea razboiului isi gaseste in poezia lui Gabriel Dinu un spatiu liric de protest si manifest impotriva acestei duplicitati mondiale mascate, unde razboinicii "lupta pentru pace” din buncare blindate si bine ascunse sub pamant.
Orice invazie, fie in Estul apropiat sau indepartat, fie in Vietnam, Kiev, Mariupol, Bucha, Hiroshima, fosta Yugoslavie..., aduce dansul mortii.
In "Ucraina Mir”, secventa 3, Marius Conu, implicat trup si suflet in propria poezie ca mod de viata, pus in fata plutonului de executie, asculta in tacere, intrebarea cinic – superioara: "Cum te simti?”
Ca modalitate de raspuns, adica de a tacea la provocarea-ispita, poemul lui Marius Conu cu titlul "Tacerea”, este un manual volant, care se poate invata pe dinafara:
"Cum te simti?
Am privit ploile indepartate
Si magnoliile rosii inflorindu-mi
Pe coapse, umeri, piept
Ca niste saruturi intense...”
Poezia lui Marius Conu este o "poveste de dragoste” eterna, nealterata de mecanismul cinic al societatii tot mai mult antiumana.
In "Dans final” poetul romantic cere poetului soldat, dreptul pentru o ultima marturisire:
"Amintirile doar sunt sentimentele acelea care ingenuncheaza somnul.”
Sabia lui Irod care a ucis 14.000 de prunci, acum mai bine de doua mii de ani, functioneaza si azi. Ultrasofisticata, cu o denumire standard, diversificata pana la haos, ea are cu aceasta, o trasatura comuna: taie in carne vie. La propriu si la figurat.
Pe fronturile lumii, la vedere, sau in inchisorile off din Guantamano sau Siberia, inchisori despre care scrie Gabriel Dinu in poemul "Traiasca lupta pentru pace”, militantii "flower power” isi strang mainile cu Zeul Razboiului. Nu conteaza cine este acesta. Banul este o sursa globala, solida, lichida, de intelegere. "Diplomatia” a devenit un slogan, de genul, sa zicem: Noi va vom salva. Dar pentru asta, mai intai, trebuie sa va distrugem.
Sala unde se joaca zaruri poate fi si o limuzina blindata cu geamuri fumurii. Iar pentru iubitorii de antichitati, amintesc si dictonul latin: "Acolo unde au pustiit, ei au zis ca au facut pace.”
Poezia lui Gabriel Dinu inseamna "a vedea tacerea”. Multiplele posibilitati de rostire pe care poezia lui le ofera, fac din partea a II-a a cartii, intitulata "Al IV-lea Reich”, o oglinda a timpului calendaristic, luni, marti, miercuri ..., dar a unui timp care se rupe de el insusi, pentru a deveni un fragment de istorie:
"Impartiti viata si moartea la 4.
Rezultatul va fi
Un vis, un ras, un plans.”
Cele patru zari ale lumii au, pe rand, dupa cum cade ruleta sau zarul aruncat, una din aceste infatisari: vis, ras, sau plans. Gabriel Dinu alege "visul ca medicament”. Parafrazandu-l, pot sa spun ca numele din vis, nu este asemenea celui din realitatea imediata. A muri inseamna a pierde ceva din tine. Ce trebuie sa pierzi, ce parte din tine se rupe de tine insuti, ca sa poti scrie asa?
"Aduceti flori,ma simt atat de bolnav.
De moarte.”
O carte in doi se scrie greu. Dar in marea pribegie prin desertul lumii, este bine sa fie doi. Regula patristica a calatoriei, simpla si esentiala, sau regula crestina a calatoriei care spunea, unde sunt doi sunt si Eu, devine o regula poetica, si cei doi autori, Marius Conu si Gabriel Dinu, merg in tacerea cuvintelor nerostite pe drumul lor.
Clelia IFRIM
4.07.2022
Poezia ca arma
Am citit si recitit "Al IV-lea Reich” acest volum de poezie care integreaza cu sinceritate confruntarea dintre preocuparile de ordin personal si sentimentul de REVOLTA, sentiment cuprinzator si cu adanci reverberatii in intreaga sensibilitate si spiritualitate a celor doi autori.
Pe poetul Conu Marius il stiu de multa vreme prins in problemele adanci ale rostului si responsabilitatii artei, cautand permanent metafora care transmite ceva cu adevarat semnificativ, angajant si enuntand metaforic un punct de vedere personal despre adevarurile profunde ale lumii in care traieste. Asa ca am citit si recitit, cu pumnii stransi, prima parte a acestui volum de poezii unde: "nebunul de fericire / rade sarat, rade rosu /.../ in donetsk-ul de frica / de indepartare!”.
In partea a doua am avut onoarea, placerea si surpriza de a-l descoperi pe poetul Gabriel Dinu utilizand versul simplu, direct, discursiv pentru a etala o constiinta nelinistita care refuleaza prin ritmuri indraznete, prin versuri fluide invaluite in talcuri si mistere de o inepuizabila si remarcabila flexibilitate a expresiei. "Fericirea e la Mol, / Lukoil sau Petrom, / sub forma unei fise, / de fix 50 de bani” ! Personal NU am dubii daca presedintele Iohanis, Ciuca sau Ciolacu ar putea intelege de ce "A venit ingerul si a plans”!
Complex si turbulent, generos si sfidator, cu sclipiri metaforice de neastampar si transparenta, volumul de poezii "Al IV-lea Reich” aduce in prim plan vitalitatea meditatiei intelectuale si este un act / fapt artistic din care castiga POEZIA ca forma de rezistenta, Poezia ca arma si floare, Poezia ca parfum si/sau scut!
Felicitari editorului care a avut generoasa idee a acestui duel poetic dar si cititorilor care se vor lasa prinsi intre asalturile si paradele metaforice din volumul "Al IV-lea Reich”.
Ion Gabriel PUSCA-Lupisor
Autori: Marius Conu, Gabriel Dinu
