E deja o cale buna, marcata de cateva volume, de cand Marko Bela decanteaza simplitatea ca pe un rafinament final al poeziei, dezicandu- se de toate ispitele de protagonism expresiv ori atitudinal si asumandu-si concretetea cea mai imediata si cea mai umila. Nimic din partiturile de emfaza ale poeziei, fie ele procedurale, imaginative sau reflexive, nu mai umbreste transparenta deplina a unei poezii a concretului palpabil si cotidian. Desi sigura pe ea, poezia nu mai profeseaza nicio aroganta, t...
