Lidia Bora scrie versuri veline, linistite, fara efort si ritmate metronometric de parca adulterul, minciuna, furtul, inselatoriile de tot felul s-ar infaptui la fiecare colt de strada si ar fi vizibile de cum deschidem (sau inchidem) fereastra. Si nu e asa? In sprijinul viziunii sale, conform careia imoralitatea este cotidiana, autoarea pune in miscare onomastica plata a numelor proprii comune: Mihai, Ioan, Maria, Grigore si altele asemenea, personaje fara identitate, avand numele numai pentru ...
