„Curgi” este Timpul Danei Potorac, se prelinge ca-n tablourile lui Dali (toate curg), vaitandu-se a resemnare ca-n Glossa lui Eminescu (sunt de neoprit, toate ferestrele de la care ai privit, toate fricile de-a le deschide, stau ghemuite in suflet), traindu-se, sau mai bine zis traindu-te, ca-n Simplicius si Heraclit. Timpul poetei ne trece si ne petrece in cheie platoniciana, sfarsind prin negarea realitatii lumii materiale: poate ca nici nu esti, poate esti doar o inchipuire ,a ta,...
