Preponderenta textelor poetice ale lui Eugen D. Popin sunt zguduiri atenuate de blandete, sunt vibratii ale memoriei afective. Ele constituie baza acestei carti, baza nararii poetice si fundamentul ei; si aceasta, mai ales prin simplitate, o simplitate de multi ravnita. O carte al carei laconism, inviorat de gingasia graiului, ne impartaseste tacuta si gratitudinea evidenta a poetului fata de acest grai, tot mai ignorat in substanta lui prin superficializare continua, ca principiu „modern&...
