„Jocul este si expresie a stralucirilor luminii pe apele realitatii create. A splendorii creatiei, altfel spus. Fata de care suntem din ce in ce mai orbi. Despre aceste doua intelesuri ale jocului imi pare ca este vorba in poezia dnei Ana Barbu. Poezie imnica, de traire, lauda si imbucurare fata de splendoarea lumii. Firul de grau, samanta, norul, pasarea, lumina, mana, lacrima, ingerul, cerul, florile, anotimpurile, inima, roua, suspinele, alcatuiesc «recuzita» acestui lirism ...
