Mihai Ghiur are in acest volum o abordare nostalgica, pe alocuri chiar melancolica, prin care exprima, in versuri, uimirea si recunostinta pentru anii care au trecut. Apropiindu-se cu delicatete de marile teme ale literaturii – iubirea, familia, natura, timpul –, poetul umple cu sens cursul firesc al anilor si il justifica mai intai fata de sine, apoi fata de cititori.In poemele lui Mihai Ghiur, nevoia omului de a intelege viata se impleteste duios cu exaltarea pe care faptul aparent...