Descriere - Pastila cu sentimente

“Sunt doar o sentimentala”

Asa se marturiseste cu fermitate si candoare o tanara poeta de 21 de ani, in prezent studenta la A.S.E., autocaracterizare socotita primejdioasa de unii, incurajatoare de altii.

Intr-o epoca de decadenta morala, de violenta, de egocentrism, de infundare tot mai adanca in "underground-ul" unei societati tot mai obsedata de bani si daruita prodigalitatii si dezmatului, a te declara pe fata "sentimental" risti sa fi socotit anacronic, un "outsider" eliminat din bisericutele elitistilor cosmopoliti. Cei increzatori primesc o gura de oxigen, gandind ca sentimentul nu a disparut inca impreuna cu atributele sale specifice: omenie, sinceritate, delicatete, puritate, ca versul metric elegant si emotional - comunicativ se mai poarta, ca limba literara epurata de vulgaritate, pornografie, implanturi lexicale comerciale, se mai impune dupa doua decenii de experimente estetice sterile.

Personal, facand parte din aceia care au datoria sa judece fara manie si patima tabloul literar ca mentor de peste 60 de ani, ma alatur acelora care cred in efectul incurajator al acestui tip de poezie ce aduce linistea, armonia si echilibrul.

  Pe Cristina Popovici am cunoscut-o de la 13 ani ca poeta scolara de exceptie, acceptata ca membra a cenaclului national "Sagetatorul", pe care l-am creat si il conduc de peste 45 de ani cu rezultate prestigioase. Era un copil-minune, unanim acceptat, care versifica fara gres, intr-o limba usor cultista, dar muzicala, limpede si cuceritoare, teme care tineau de universul tematic al marilor clasici: pasteluri bine desenate, portrete umane, meditatii, evocari istorice, lirica ocazionala, curatata insa de lozincile obisnuite versificatorilor si rasplatita cu numeroase premii.

Cu acest prim volum studentesc "Pastila cu sentimente", aparut dupa alte trei volume liceale, departe de a cauta sa epateze ideatic si stilistic si ca un semn al maturitatii, Cristina abandoneaza atitudinea "clasica", lirismul "obiectiv", pentru o poezie mai libera, mai intima si mai confesiva, de definire, de cautare a formulelor estetice care sa raspunda lumii ei interioare, necautata si nefabricata, pentru a descoperi acel timbru autentic, fara grija de a-l aservi "mofturilor" la moda, ironizate de Caragiale. Unei "sentimentale" autodeclarate ii stau bine pastelurile umanizate – stabilind subtile legaturi afective cu natura si elementele celeste – stari nelinistite de asteptare, dor, nostalgie, tristeti, bucurii, exaltare, in cea mai buna traditie romaneasca a romantelor.

In versurile Cristinei incep sa se faca simtite cerintele sufletesti ale tineretului necontaminat de doctrine literare de import, dornic sa-si purifice constiinta, de a se intoarce la o sinceritate transparenta straina de cinism, la o originalitate organica si nu exhibitionista, pentru a elimina artificialul poeziei actuale, stilul pervers, abscons, abordarea moderna a instinctualitatii primitive, izolarea in universuri lirice virtuale, intoxicate de droguri si depresii maladive, in goana dupa publicitate socanta si celebritate rapida.

Cristina e un fel de preoteasa a puritatii morale, care nu se refuza heraclitismului si adierilor suave sau nobil-nostalgice ale iubirii si vrea sa redea poeziei firescul, simplitatea, ingenuitatea, adresa calda si directa, propunandu-ne redescoperirea "sentimentului", singura cale de acces catre o comunicare mai intima si o solidaritate mai adanca si mai trainica intre oameni.

 

                                                                               

Prof. dr. Tudor Opris
Membru al Uniunii Scriitorilor si al
Academiei Internationale  M. Eminescu

Despre autor
Cristina Daniela Popovici




Anul publicarii: 2010
Pagini: 62
Editia: I