Acest site folosește cookies pentru a furniza servicii și funcționalități personalizate. Prin vizitarea site-ului nostru, îți dai acordul pentru descărcarea acestor cookies. Am inteles
Poeta moderna ca abordare, dar romantioasa prin natura poeziilor, Romita Malina Constantin imagineaza viata ca poezie, ca o suita de imagini, onirice, suprarealiste in care cuvintele se interfereaza intre vis si bolta divinului :(hai-hui prin do-re-mi): ”ei ma invata cum sa cresc in casa o salcie cu buze carnoase si plete mai jos de solduri/apoi sa treier pietrele si sa daram acoperisul/desi e aproape ilegal sa dormi sub stele/imi arata cum sa zgarii papusile Matrioska/trezindu-ma dimineata ca o lupoaica/ce se amesteca cu oamenii in vreme de seceta/cu toate ca o parte din mine e usor indragostita/de fructele paradisului si de litera X/am o identitate schimbata/un vis nebun numit poezie”. O bogatie de trairi incredintate dezinvolt unor cascade de cuvinte, in mijlocul naturii ca martor al iubirii si in pulsatii in comuniune spirituala cu universul si sistemul planetar.Ea asterne iubirile, elanurile sentimentale, dorintele, fantasmele, bucuria de a fi intr-un ocean de iubiri (filiale, maritale, maternele, amicale).Poeta ne inunda cu simtiri vibrante, desi evolueaza si spre cerebral (un semn de evolutie certa ,de maturitate artistica) evitand dulcegarii inutile. E pe cararile destinului, mereu admirativa, mereu indragostita de tot ce o inconjoara, o Casandra care face apelul de a trai numai si numai prin iubire si daruire altruista de sine, sacrificiul pe altarul marilor sentimente parandu-i-se sediul misterului vietii, asumat printr-o credinta religioasa autentica (asculta, /vesnicia sta la masa cu noi / e atat de naiva incat ne arata buzunarele/in timp ce zilele cad de pe ziduri inalte/si strig; veniti, veniti, treierati-mi sangele/in cimitirul de la marginea drumului)Angela Nache Mamier, scriitor roman (Franta)Fragment din carte:contrarii mutedin silueta mea cu limba de focde-as putea saruta lutul pana la uitarecat sa nu mai incapa un varf de ac in zbateresa pot sterge ziua care se aranjeaza in oglindaca o cocota cu palariegata de a iesi pe strazila radio se anunta ca Frankenstein a cladit o bisericain timp ce tunelul de care toata lumea vorbestese topeste in intunericma strang in nestire pe buzele celui dezbracatsi ma spintec scheunand fara oprirede parca un milion de urechi mai pot auzi tanguireasau numai asa rafala uciderii poate penetra rotatia completa a istorieidar marul nu-si arunca frunzele.podurile nu-si zidesc ferestrele,cutremurele nu violeaza biata mea inimanuun nou-nascut nu poate trai in trivialul meu maraton,barbatii nu cioplesc in salina slujba de Duminicasi nici ranile nu se inchid ca niste gradini suspendatecand sunt in afara triunghiuluio, de-as putea fluiera prin focul luminiitoata lumea aceastadincolo de trupin fiecare infometarecineva imi roteste o blana de lupnu mai cunosc frontierasau poate ca moartea e o misiune ce trebuie implinitae o solie de iubire in suspinunde rabdarea Ta, Doamne, e un izvorpreludiu incifrat dupa o perdea de intelepciuneascunsa intelegerii omuluidaca imi stai cruce la toate raspantiilecum sta mama la capatul patuluiam sa urc irepetabil prin somnul meusi-am sa fiu Sange din Sangele taucuvant in toate botezatpana ce orice poem de dragostese va legana in silabeasemenea ingerilor care trambiteazaasezarea pe Tronsi daca sunt un neajutorat copilin departarea de Tineca o scufundare in vis Te asteptnevazut si cladit in minevreau sa Te cunosc, Doamneasculta-mi plangereasi apara-mi ochii de somnNr. de pagini : 132Anul aparitiei : 2017
Categorie: Beletristica » Literatura romana » Poezie
Autor: Constantin, Romita Malina