Carti in categoria Poezie

Extremele se ating A aparut noua boala A celor doi lideri mari: E „maladia globala” Adica sunt „bipolari”

„Tentatie Bolnav, ca spatiul dintre nimicuri, as face o baie intr-un iz de cristelnita, sa-mi prefac botezul — iau inceputul in primire. Se liciteaza stema celui ce-a pierdut iar prapastia cauta sa convinga de binefacerea adancului, unde vom afla ramasitele din umbra destramata."...

„Rasucire Spre linistea rece a stelei speranta inconjurat de copiii altei generatii ca intr-o cabala a mutilor – acum intelegi topirea sagetii in rana si imposibila intoarcere in senin Din tristete intri direct in fictiune unde timpul nu are importanta iar culorile si mirosurile trec indiscrete din unele in altele ca la cinematograful viitorului in care viata bate filmul unde se poate muri in somn cu un inger foarte aproape iar pacea pare ca ...

„M-ai parasit suflete al meu iar gandurile Ma apasa. Nu mai au loc Unde sa le pun? Ce sa fac cu ele? Cel putin cu tine stiam o treaba: le aruncai intr-o cutie Si le trimiteai inapoi. Eu lingeam timbrul Tu puneai stampila Curand fac trei’s’cinci dar tie ce-ti pasa? Norocul inca nu m-a ajuns. Nici minimul pe economie Cu doar doi ani vechime nu-ndraznesc sa visez la pensie Asa ca visez c-o sa vii sa ne luam zborul Si-o sa muncim la negru pentru cine o...

„Copilul de-atunci Cum sa recompun Din atatea drumuri si carari O fasie cat coarda inimii mele Sa-nviu cu nuiaua de-alun Copilul de-atunci pierdut intre stele? El era al poemului zeu Si-l tinea de mana insusi Dumnezeu”

„In inima se casca sondele si falcile taioase – ale genunii, ceru-i aprins pana la Dumnezeu, dar intesat numai cu nopti si zile scorburoase, tu esti strainul straniu, fara de rost trofeu.” „Ma regasesc in idei si preocupari cu Geo Vasile, interesul fata de inima si semnele ei vitale, punctii revelatoare de stari fiziologice, dovada ca inca existam, scanarea corpului, scanarea vietii, incercarea de a ghici viitorul, nu acela care ne asteapta, mai degraba acela ...

„De atunci am inceput sa numar: O zi, un desert, o tornada, Un cantec, o avalansa, o viata, doua, trei... Suntem departe, suntem aproape... Cuvintele cuvintelor noastre suntem si Sa nu incetam sa iubim Este singurul nostru temei.”

„Eu cred ca poetii, oriunde s-ar afla si in oricare idiom tribal ar scrie, au un fel apropiat de a simti lumea, ca si cum ar intra in rezonanta, ca si cum instrumentele lor s-ar acorda intr-o mare orchestra, poate un cor, care masoara ritmul secret al vietii...”

„Inima-mi prinsa in plasa rotunda plange si canta cu foc, cand talerul lunii se avanta din slava, spre sufletul plin de miresmele lumii de-aici, ce-i numai bunul inceput ce se pune de acum.”

„Poezia are acest dar uimitor – indiferent cand, unde se iveste, aduce cu ea o lume particulara de secrete si dezvaluiri, un topos neasteptat si de neinlocuit. Asta nu inseamna mai valoros sau mai putin valoros decat altele, ci doar unic. Sufletul e o monada, iar poetii o exprima cu vibratii insolite si tulburi pentru ca in limba lor prinde articulatie si naivitatea gangava a copilului, si indrazneala impetuoasa a profetului, si ardoarea beata a indragostitului, si bocetul suferindul...

„Volumul Eu cant pentru oameni de bine este marcat, astfel, de acest sentiment profund, de calatoriile mele prin lume in descoperirea de noi tari, popoare, orase, prieteni, frumusetea orasului Trieste, Marea Adriatica si privirea sa de un albastru rar. Si, mai ales, pentru ca s-a nascut primul meu fiu, Yannik. Si atunci a renascut necontrolabila in mine viata, cu o credinta reinnoita ca speranta si iubirea vor invinge.” Autorul „Tata, eu nu te voi mai imbratisa niciodata,...

Adierile reci imi injunghiau Plexul solar ca o amintire nedorita. Ma pacalea ca viitorul are sanse, Ca n-o sa mai zaca-n umbra iconica A cimitirului adolescentei Dar trecutul mi se-ntorcea In brate ca o raie abandonata.

„Astern lumina in straturi tot mai subtiri. Invat sa numar inapoi, din infinit in infinit. Ma rasucesc inspaimantat si aproape ma desprind de pe propriile oase. Spatiul imi trece in sange prin crestetul care ma aduna. Necontenit ma risipesc pe ramurile copacului luminii. De jur-imprejur timpul intretesut cu vesnicia. Ochiul mortii topit in sangele meu ca zapada unui luceafar, ochiul abisului taiat in cruce, de patru ori cate patru, pana-n infinit.&rdq...

„Iti vin aproape, vreau sa scap de drum, Asa cum vrea pribeagul sa se treaca in prisanii, Ca sa ramana scris, pe un perete, scrijelire, Sa fiu un sal pe care il pui sa-ti toarca Soptire peste ceafa si murmur peste piept. Iti vin aproape, vreau sa iti fiu timp, Sa ma-nsemnez secunde peste tine, Iar minutarul sa iti scrie la vecernii stele Si orele sa se transforme in paji, Sa iti slujeasca-n locul meu in veac.”...

„Toate momentele zilei si ale noptii si toate cele patru anotimpuri, al cincilea fiind al iubirii, au poezia lor. Inspiratie sa fie, dar starea de gratie cea mai prielnica actului creatiei pare a fi in amurg, in crepuscul si toamna cu osebire, primavara aducand alergii si nevroze bacoviene, iar iarna apartinandu-i bardului de la Mircesti.

„Dimineata e iarba crescuta in vis ceata adunata cu grebla ca frunzele toamna gramezi in care sufli si pulberea se desprinde si cazi in somnul urmator – fuior de sticla nisip si gheata... ”

„Desi fiind la debut, Nicole Sere scrie o poezie care te atrage repede ca un magnet. Asta pentru ca formula ei se diferentiaza foarte mult de majoritatea debutantilor care cad in capcana manierismului de generatie. Ea scrie parca iesind din tiparul poeziei de debut de astazi. Probabil ca un factor care ii defineste, inca de la inceput, un stil propriu, usor de recunoscut, este faptul ca poeta da in vileag o maturitate fata de tipul de discurs liric, dar si fata de o estetica, imbogatita, a...

„Emotii Stropi de apa colorati de lumina Privesc si ma intreb, cine a fost de vina? Imi incanta privirea cu farmecul lor, Ce rost are acum sa spun ca mi%u2010e dor? Tasnind in forme viu pastelate Patrund cu privirea lumina din noapte, Iar gandul imi zboara cu stropii de apa Lasand emotiile puternic sa bata.”

„Liviu Pavelescu scrie despre suflet, despre relatia cu Dumnezeu intr-o forma cu totul si cu totul speciala, despre omeneasca stare de revolta, de impacare cu sine si cu Cerul, de simbioza dintre libertate, har, credinta si iubire. Despre femeia la care viseaza sau a visat, despre visuri pe care le are sau le-a avut, despre libertatea pe care o dorea sau inca o doreste. Daca ai intrebari despre toate acestea la randu-ti, drag cititor, vei descoperi raspunsuri in cartea lui Liviu Pavelescu,...

„SIMBOLISTICA Fara-ndoiala ca femeia, Desi nu-i validat inscrisul, E pentru toti barbatii cheia Care deschide paradisul.”