Vreau sa spun ca, atat in teatru, cat si in proza, am sentimentul ca intreprind o explorare bajbaind in bezna, intr-o padure intunecata. Habar n-am unde voi ajunge sau daca am s-ajung undeva, scriu fara niciun plan. Sfarsitul vine de la sine: constatarea esecului, ca in ultima mea piesa, Omul cu valize, ori reusita, atunci cand sfarsitul poate parea un nou inceput. In realitate, caut o lume virginala, caut lumina paradiziaca a copilariei, splendoarea zilei dintai, splendoarea fara pata, univers ...