Traducere din limba franceza de Paul B. Marian

„Pentru a scrie biografia unui personaj de anvergura lui Tolstoi, un autor trebuie sa aiba un talent de dimensiuni tolstoiene. Henri Troyat este un asemenea autor, iar cartea sa ne ofera portretul ultim, complet al omului care a fost Tolstoi”, afirma Genet in The New Yorker. Tolstoi si-a fascinat contemporanii, care au vazut in el una dintre cele mai mari figuri ale literaturii universale, dar si un om plin de contradictii. De altfel, scriitorul insusi spunea ca in interiorul sau exista doi Lev, „unul voluptuos si unul sfant, cusuti in aceeasi piele si urandu-se”. Aristocrat prin nastere, a predicat virtutile saraciei si ale vietii taranesti simple. Aspira sa fie un ascet, dar a dus o viata indestulata pe mosia sa de la Iasnaia Poliana. A fost un ortodox convins, pentru ca mai apoi sa intoarca spatele Bisericii. Era un singuratic, dar si-a dorit cu ardoare sa fie aclamat de public. Sfasiat intre familie si propriile doctrine, intre pasiuni si morala – astfel apare Tolstoi in aceasta carte monumentala care nu de putine ori ne duce cu gandul la marile sale romane.

„Lenevie de neinvins. Trebuie sa ies negresit din vizuina, nefasta pentru mine, a existentei militare.”

O scrisoare de la Ivan Turgheniev – prima – ii intari pe de?a?ntregul intentiile. Lev Tolstoi ii dedicase povestirea sa Taierea padurii, publicata de Contemporanul (tot sub initialele L. N. T.).

„Un batran agonizeaza in casa saracacioasa a unui sef de gara. La capataiul lui s-au strans mai multi doctori, iar la usa stau niste paznici neinduplecati. Afara, sotia, parasita dupa cincizeci de ani de viata conjugala si venita cu un tren special, incearca sa treaca de bariera cerberilor. Ea se scuza, se lamenteaza, plange. Nu va fi lasata sa intre decat pentru a-i prinde ultima suflare. Jurnalistii roiesc prin imprejurimi, Biserica a trimis oameni pentru a obtine o retractare din partea batranului, iar guvernul – jandarmi pentru a preveni o posibila rabufnire a multimii.
Totul se termina cu aceasta scena dramatica de la Astapovo. Ea trebuie citita mai intai. Pentru ca apoi vom dori sa aflam cum s-a ajuns la aceasta situatie tensionata, ce anume ii face pe protagonisti sa se urasca cu inversunare si de ce muribundul este atat de celebru. Explicatia – atat cat poate fi explicat misterul uman – se intinde pe sute de pagini. ?i nu vom regreta ca le-am parcurs.” (Le Monde)

„Tolstoi e un scriitor urias. Niciodata nu este plat, stupid, obosit, pedant, teatral. E cu un cap deasupra celorlalti.” (James Joyce)

„Tolstoi pare capabil sa citeasca mintile oamenilor la fel de precis cum noi le numaram nasturii de la haina.” (Virginia Woolf)

„Tolstoi este cel mai mare prozator rus.” (Vladimir Nabokov)