Mihai ZAMFIR (n. 1940), profesor la Facultatea de Litere a Universitatii din Bucuresti, specialist in stilistica, istorie literara si literatura comparata, profesor la Universitatea din Lisabona (1972-1975), fondatorul sectiei de limba si literatura portugheza de la Universitatea din Bucuresti (1975), ambasadorul Romaniei in Portugalia (noiembrie 1997 – mai 2001) si ambasadorul Romaniei in Brazilia (2007-2012). A publicat numeroase sinteze de specialitate: Proza poetica romaneasca in secolul XIX (1971), Introducere in opera lui Al. Macedonski (1972), Imaginea ascunsa. Structura narativa a romanului proustian (1976), Poemul romanesc in proza (1981), Formele liricii portugheze (1985), Cealalta fata a prozei (1988), Din secolul romantic (1989), Discursul anilor ’90 (1997), Jurnal indirect I (2002), Scurta istorie. Panorama alternativa a literaturii romane (vol. I, 2011, 2012; vol. II, 2017). A mai publicat romanele Poveste de iarna (1987), Acasa (1992), Educatie tirzie (2 vol., 1998-1999), Fetita (2003), Se innopteaza. Se lasa ceata (2006), In asteptare (2020) si o selectie a articolelor sale aparute dupa 1990, Jurnal indirect (1990-2015) (2015).