Miruna Vasiliță (n. 1986) a absolvit Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București, apoi a urmat cursurile Masteratului de Traduceri și Terminologii Specializate din cadrul aceleiași universități. A lucrat ca traducătoare și editoare.
La finalul lui 2019 a debutat cu volumul de proză scurtă „Femeia cu mască”, apărut la Editura Eikon.



Interviu Miruna Vasiliță

1. Cum a luat naștere cartea „Femeia cu mască”, apărută la Editura Eikon?
Am avut dintotdeauna convingerea că poveștile surprind aspectele esențiale ale vieții și naturii umane, și străbat spațiul și timpul pentru a ni le revela sau aminti, formând o rețea ce se extinde mult dincolo de cadrul existenței noastre. Această rețea cuprinde gânduri, emoții, experiențe. Este ca o țesătură ce ne unește pe toți, pe noi cei de acum cu cei ce trăiau cu un secol sau cinci în urmă, în mijlocul unei capitale aglomerate sau în apropierea unei păduri ș.a.m.d. „Femeia cu mască” a luat naștere din dorința mea de a transmite idei și trăiri. Este firul meu din această țesătură.

2. Este o poveste inspirată din viața reală? Poate chiar din viața ta?
„Femeia cu mască” este un volum de proză scurtă, iar povestirile ce îl compun sunt inspirate de întâmplări din viața reală într-o măsură destul de mică. Volumul conține mai degrabă emoții, stări sau gesturi care mă definesc.

3. Cât de greu a fost să construiești personajul principal?
Personajele mele principale nu se construiesc greu, mai ales că am întotdeauna o viziune clară asupra evoluției lor. Mai greu se construiesc celelalte personaje, în special cele negative, pentru că ele sunt cele care dau măsura caracterului personajelor principale. Cu cât tensiunea și dificultățile impuse de celelalte personaje sunt mai mari, cu atât mai surprinzătoare vor fi alegerile sau dramele eroului/eroinei.

4. La ce ar trebui să se aștepte cititorii?
Cititorii se pot aștepta la o atmosferă plină de mister și suspans, presărată cu imagini ale Bucureștiului de altădată și o acțiune pe mai multe planuri temporale, cu final neașteptat.

5. Care ar fi concluzia pe care ar trebui să o tragă cititorii în urma lecturii?
Cred că fiecare cititor va avea propria sa concluzie în urma lecturii. Mi-am dorit ca „Femeia cu mască” să fie o adevărată aventură pentru cititori, să-i pună pe gânduri și să le trezească întrebări. Ei vor decide dacă am reușit în ceea ce mi-am propus.

6. Ce trăiri a trezit în tine, ca autor, fiecare cuvânt așternut din această carte?
Am scris totul cu multă vervă și cu bucuria cuiva care a găsit, în sfârșit, modul în care se poate exprima cel mai bine.

7. Ne va bate inima mai cu putere în urma lecturii?
Cu siguranță. Am folosit din plin suspansul în crearea acestor povestiri tocmai pentru a menține cititorii agățați cât mai mult de pagină.

8. De câtă vreme visezi să scrii această carte?
Sunt câțiva ani buni de când visez la materializarea ei. Pasiunea pentru literatură a existat dintotdeauna, dar cea pentru scris a apărut ceva mai târziu. Toate începuturile sunt dificile, iar al meu nu a fost o excepție, întrucât a venit cu multe îndoieli și introspecții, scoțând la iveală o acută lipsă de încredere în sine și un perfecționism acerb, genul care sufocă ideile și inspirația înainte ca ele să prindă contur. A durat ceva timp până când am reușit să trec peste această etapă.

9. Cât a durat partea de „așezare” a ideilor până să se lase așternute pe hârtie?
În cazul meu, această parte de „așezare” a ideilor pentru povestirile mele durează uneori chiar și câteva săptămâni. Apoi, de regulă, îmi ia câteva zile pentru a scrie o povestire. Dar factorul timp este foarte important. Am nevoie să port povestea cu mine o vreme înainte de a o așterne pe hârtie, să o întorc pe toate fețele, să îi permit să se extindă și să mă acapareze, să mă obsedeze aproape, pentru ca apoi să pot începe să o construiesc în scris.

10. Unde ți-ai vedea citită cartea? Într-o bibliotecă, într-un fotoliu, pe o plajă?
„Femeia cu mască” poate fi citită oriunde și oricând.

11. Cui îi este adresată această carte? Cine ar trebui neapărat să o aibă în bibliotecă? Mai mult femeile decât bărbații sau în egală măsură?
Cartea este adresată atât femeilor, cât și bărbaților. Orice tip de cititor o poate lectura, dar cred că cel mai mult o vor savura cei care preferă prozele psihologice, polițiste sau fantastice.

12. Cu ce trăire crezi că vor rămâne femeile după ce vor parcurge și ultima parte din carte? Dar bărbații?
Cred că fiecare cititor, fie el bărbat sau femeie, va rămâne cu un alt tip de trăire. Literatura este subiectivă. Fiecare va simți altceva în raport cu ceea ce citește, va avea propria viziune asupra poveștii, propriile interpretări, propriul set de întrebări. Iar aceasta este frumusețea ficțiunii.

interviu realizat de Cristina Tatar