S-a nascut in localitatea Blejoi, judetul Prahova, la data de 8 martie 1910, pe numele sau adevarat Nicolae Bogza, fiind fratele lui Geo Bogza si a muzicianului si filosofului Alexandru Bogza. Nostalgia puternica manifestata fata de calatoria pe mari a mostenit-o probabil de la tatal sau, Alexandru Bogza, functionar al marinei comerciale.
Dupa ce termina Liceul Militar de la Manastirea Dealu in anul 1930 si, apoi Scoala Militara de Ofiteri de la Sibiu in anul 1932, functioneaza timp de sase ani (1932-1938), ca ofiter al Armatei Romane.
Renunta la cariera militara in anul 1938, an in care debuteaza cu un reportaj in revista "Lumea romaneasca", condusa de Zaharia Stancu. Exista, desigur, o relatie evidenta intre demisia sa din armata si primele sale reusite literare. Tot acum, isi schimba numele literar din Nicolae Bogza in Radu Tudoran, pentru a nu sugera nici un fel de legatura directa cu fratele sau.
In 1940 i-a aparut prima carte, volumul de nuvele Orasul cu fete sarace. In anul urmator (1941) ii apare Un port la rasarit, roman care evoca Basarabia si portul Odesa, astfel ca din motive politice, a trecut in conul de umbra al uitarii odata cu venirea la putere a regimului comunist. Acest roman, scris cu eleganta fireasca a omului Radu Tudoran, analiza cu o luciditate necrutatoare lumea pan-slavista aflata sub controlul rus-sovietic.
In timp ce fratele sau, Geo Bogza, s-a descurcat cu abilitate in meandrele politice ale anilor 1945-1947, fiind favorabil comunismului, Radu Tudoran, mai putin prudent sau mai inconstient (dupa punctele de vedere), a scris articole in care critica deopotriva extremismul de dreapta si politica sovietica. Tot in aceasta perioada tulbure pentru Romania a continuat sa scrie si sa publice, a strans bani, s-a stabilit la Braila, si inceput construirea unei goelete cu care spera sa plece in lume.
Spre sfarsitul anului 1947, cand controlul sovieticilor asupra Romaniei deveni total, Radu Tudoran este total marginalizat. Conform spuselor sale, citat fiind dintr-un interviu acordat Marinei Spalas si publicat in Revista "Contemporanul" numarul 15 din 1992 : "Dupa 1947 am fost inmormantat, nimeni n-a mai pomenit de mine decat daca isi mai aducea cineva aminte sa-mi vare o sulita in coaste." Totusi, nu este supus prigoanei Securitatii sau inchisorii. Aflat in dizgratie editoriala, alege traducerile, in special din autori rusi si sovietici, ca mijloc de mentinere a contactului cu literatura si ca mijloc de existenta.
Goeleta Speranta, astfel botezata de Radu Tudoran, sub comanda capitanilor Marin Deboveanu si Gheorghe Florea.
Revine pe scena literara cu un aparent anodin si inofensiv roman pentru tineret, socotit de unii critici literari "roman de consum", anume Toate pinzele sus! publicat in anul 1954. Romanul, scris cu mare talent narativ si descriptiv, este puternic influentat de pasiunea pentru aventura a autorului si devine aproape instantaneu un succes rasunator la publicul de toate varstele, aprinzand imaginatia a milioane de tineri romani pentru cateva generatii. Descrie calatoria pe care Radu Tudoran nu a mai putut sa o faca in 1948. Modelul sau de navigator l-a constituit Joshua Slocum (d), aidoma caruia ar fi vrut sa plece in jurul lumii. Desi propria sa goeleta ramasese neterminata, succesul romanului a fost atat de mare incat goeleta "Speranta" (cum intentiona sa o numeasca) a fost efectiv realizata in 1968, la comanda studioului cinematografic "Bucuresti", la santierul naval din Tulcea si in rada portului Braila, cu ajutorul uzinelor de utilaj greu "Progresul", pentru turnajul filmului inspirat de roman: Toate pinzele sus! de Mircea Muresan. In 1976, acesta a fost ecranizat pentru televiziune.
Radu Tudoran a trait retras pana la sfarsitul vietii sale, dar a publicat numeroase best-seller-uri. In 1977, numarul total al exemplarelor din cartile sale aproape fiecare reeditata de mai multe ori depasea cu mult 1 500 000 de exemplare tiparite. Proiectul sau cel mai ambitios din punct de vedere literar ramane ciclul de sapte romane Sfarsit de mileniu, scris cu o transparenta si o naturalete atat de fireasca incat un cititor mai putin experimentat nu va sesiza puterea si eleganta stilului ce l-au caracterizat pe Radu Tudoran inca de la publicarea romanului Un port la rasarit. Sfarsit de mileniu este o fresca complexa a societatii romanesti a secolului XX, fiind ciclul caruia talentatul prozator i-a inchinat toata puterea sa creatoare a ultimilor sai 20 de ani de viata.
A avut intotdeauna, printre femei, faima unui barbat distins si cuceritor, inclusiv dupa varsta de 60 de ani. In ultimul an al vietii a lucrat la al saptelea roman din ciclul Sfarsit de mileniu, Sub zero grade, in care era vorba de perioada de ocupatie sovietica, din 1944 si pana in 1953.
A murit in dimineata zilei de 18 noiembrie 1992, la Spitalul Fundeni, din cauza unei boli a arterelor, dupa mai multe interventii chirurgicale care n-au reusit sa-l salveze. Fratele sau mai mare, Geo Bogza, a murit un an mai tarziu.
