IMRE TÓTH (n. Imre Róth, 26 decembrie 1921, Satu Mare – 11 mai 2010, Paris) a fost un filozof si istoric al matematicii maghiar nascut in Romania. Dupa studii de matematica si filozofie la Universi tatea din Cluj (1945–1948), a fost conferentiar la Facultatea de Matematica si Fizica a Universitatii din Bucuresti, specializarea Istoria si filozofia matematicii (1949–1969). Ca urmare a evenimentelor din Ungaria din 1956, Tóth a fost exclus din Partidul Muncitoresc Roman in 1958, lucru care i-a afectat cariera universitara. In 1969 a hotarat sa emigreze in Germania Federala. A fost Gastprofessor la Institut für Geschichte der Naturwissenschaft, Goethe-Universität, Frankfurt am Main (1969–1971); profesor suplinitor la Institut für Philosophie der RuhrUni versität, Bochum (1971–1972); profesor titular la Institut für Philosophie, Universität Regensburg, sef al Catedrei de istoria si filozofia stiintei (din 1972); a tinut o serie de prelegeri la École Normale Supérieure, Paris (1975, semestrul de vara); Visiting Fellow la Princeton University (1975–1976) si membru al Institute for Advanced Study, Princeton, N. J. (1980–1981); Visiting Professor la Universitatea Twente din Enschede, Olanda (1982); cursuri semestriale la Istituto Italiano per gli Studi Filosofici, Napoli (incepand din 1987). A predat la Universitatea din Regensburg pana in 1991, dupa care s-a retras la Paris. Printre cele mai importante studii si carti ale sale se numara Das Parallelenproblem im Corpus Aristotelicum (1967), Ahile. Paradoxele eleate in fenomenologia spiritului (Editura Stiintifica, 1969, reed. in pregatire la Ed. Humanitas), Die nichteuklidische Geometrie in der „Phänome nologie des Geistes" (1972), Gott und Geometrie. Eine viktorianische Kontroverse (1982), I paradossi di Zenone nel „Parmenide" di Platone (1994), Palimpsest (ed. rom. Humanitas, 1995), Aristotele e i fondamenti assiomatici della geometria (1997), Lo schiavo di Menone, Commentario a Platone, „Menone 82 B-86 C" (1998), Être Juif – après l'Holocauste (1999).