George Topirceanu (n. 20 martie 1886, Bucuresti, Romania – d. 7 mai 1937, Iasi, Romania) a fost un poet, prozator, memorialist, publicist si traducator roman, membru corespondent al Academiei Romane din 1936.

Date biografice

George Topirceanu s-a nascut in Bucuresti la data de 20 martie 1886, ca fiu al cojocarului Gheorghe Topirceanu si al Paraschivei, tesatoare de covoare la azilul „Doamna Elena", amandoi originari din partile Sibiului.

Incepe scoala primara la Bucuresti intre anii 1893 - 1895 si o continua pe valea Topologului, la Suici, judetul Arges, unde parintii se stabilesc o vreme. Revine la Bucuresti si se inscrie la liceul Matei Basarab pana in clasa a IV-a, apoi la Sf. Sava (1898 - 1906). Dupa absolvire intra functionar la Casa Bisericii, apoi, ca profesor suplinitor, cu pauze de somaj si de viata boema. In paralel, se inscrie la Facultatea de Drept (1906), pe care o paraseste pentru cea de Litere, fara a termina studiile.

Prima incercare literara dateaza din timpul scolii primare si este primita cu raceala de colegul mituit cu „o penita si doi nasturi” pentru a-i folosi de public.

Debuteaza inca din liceu, la 19 ani, publicand primele incercari, sub pseudonimul „G. Top” la revista umoristica Belgia Orientului (1904); a publicat si la alte reviste: Duminica, Spiruharetul, Revista noastra, Revista ilustrata, Samanatorul, Neamul romanesc literar, Ramuri, Viata sociala a lui Nicolae D. Cocea. In 1909 publica in Viata romaneasca parodia Raspunsul micilor functionari, ca o replica la Caleidoscopul (1908) lui A. Mirea (pseudonim al lui Stefan Octavian Iosif si Dimitrie Anghel), prin care se face remarcat in lumea literara. Garabet Ibraileanu (cu care intretine o interesanta corespondenta), il cheama la Iasi (1911), ca subsecretar de redactie la Viata romaneasca (Topirceanu: conferinta „Cum am devenit iesean").