Marin Sorescu (n. 29 februarie 1936, Bulzesti, judetul Dolj - d. 8 decembrie 1996, Bucuresti) a fost un scriitor roman, membru titular (din 1992) al Academiei Romane.

Sorescu a fost poet, dramaturg, prozator, eseist si traducator. Operele lui au fost traduse in mai mult de 20 de tari, totalizand peste 60 de carti aparute in strainatate. S-a facut remarcat si prin preocuparea pentru pictura, deschizand numeroase expozitii in tara si in strainatate. Fara a se inscrie intr-un partid politic, dupa Revolutia romana din 1989, a ocupat functia de Ministru al Culturii in cadrul cabinetului Nicolae Vacaroiu (25 nov. 1993 - 5 mai 1995).

Marin Sorescu debuteaza in 1964, la varsta de 28 de ani, cu volumul de parodii "Singur printre poeti". Pana la moartea sa (in 1996) mai publica inca 23 de volume, devenind o figura marcanta a poeziei romanesti contemporane. In 1966 primeste Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul "Poeme", reusind sa repete aceasta performanta de inca 5 ori pe parcursul carierei sale.

Printre volumele cele mai cunoscute se numara "Tusiti" (1970), "Suflete, bun la toate" (1972), precum si ciclul de 4 volume intitulat "La lilieci" (1975, 1977, 1980, 1988), un univers poetic construit pornind de la un cimitir ce poarta acest nume.

Poezia lui Sorescu acopera o zona literara larga, stilul sau ironic si degajat trezind in cititor spiritul ludic al copilariei. De altfel multe dintre volumele sale sunt dedicate celor mici ("Unde fugim de acasa?" - 1967, "Cirip-ciorap" - 1993). La moartea scriitorului au ramas in manuscris cincisprezece volume, poezie, eseu, jurnal si roman.