Sfantul Toma dAquino (1225, Aquino, Regatul Siciliei - 7 martie 1274, Manastirea Fossanova, Statul Papal, azi comuna Priverno, Italia) a fost un calugar dominican, teolog, filosof, doctor al Bisericii. S-a nascut in castelul Roccasecca, aproape de Napoli, fiind al saptelea fiu al contelui Landulf din marea casa feudala Aquino. La varsta de 5 ani, Toma a fost trimis de tatal sau la manastirea benedictina de la Monte Cassino. Dupa noua ani de studii elementare, si-a intrerupt educatia atunci cand manastirea a fost ocupata de trupe in cursul unui conflict dintre papa si imparatul romano-german. A fost trimis la Universitatea din Napoli; acolo a studiat cele sapte arte liberale: gramatica, logica, retorica, aritmetica, geometria, muzica si astronomia.
In 1244 Toma devine calugar dominican, spre marea suparare a familiei, care astepta cu nerabdare ca el sa ajunga monah si abate benedictin. Tatal lui Toma murise, insa restul familiei si-a manifestat atat de limpede supararea, incat dominicanii au decis sa-l trimita la Paris, pentru mai multa siguranta. Pe drumul intr-acolo, este rapit de fratii sai mai mari si inchis mai mult de un an in castelul de la Roccasecca. Cata vreme a fost inchis, Toma a scris doua mici tratate de logica formala: un manual de greseli care pot aparea in exemplele de rationamente standard si un fragment asupra propozitiilor modale. La catva timp dupa ce a fost eliberat din celula sa, Toma a plecat la scoala dominicana de la Köln, unde a studiat din 1248 pana in 1252, sub indrumarea lui Albertus Magnus. Sub influenta acestuia, Toma a invatat sa aprecieze geniul enciclopedic al lui Aristotel, ale carui lucrari complete erau de putin timp disponibile in traducere latina.
In 1252 avea 27 de ani, era preot de doi ani, insa prea tanar, dupa standardele vremii, pentru a incepe studii avansate. Albertus l-a convins pe Magistrul General al dominicanilor de exceptionala inzestrare a lui Toma, care a fost trimis la Paris pentru a obtine bacalaureatul canonic si a incepe sa tina cursuri teologice apte de a-l califica pentru titlul de licentiat canonic.
In 1256 a capatat titlul de Magistru si preia catedra de teologie, iar in 1259 pleaca pentru sase ani in Italia. Cea mai importanta realizare a primei parti din acest sejur italian a fost terminarea unei lucrari incepute la Paris: Summa contra Gentiles. Toma a fost luat in slujba lui Papa Urban al IV-lea ca scriitor de rugaciuni si imnuri. In 1265, dupa moartea papei Urban, d’Aquino a fost trimis la Roma pentru a deschide o scoala dominicana. In 1268, a fost trimis inapoi la catedra pe care o detinuse la Paris.
In timp ce tinea liturghia la 6 decembrie 1273 a avut o experienta misterioasa, pe care unii au interpretat-o drept viziune, iar altii, ca pe o prabusire mintala, care a pus capat intregii sale activitati de savant. Nu a mai scris t niciodata nimic, iar cand secretarul sau l-a indemnat sa-si continue lucrul la Summa, a raspuns: „Nu pot, pentru ca tot ceea ce am scris mi se pare ca sunt paie“. In 1274, a fost convocat sa participe la o intrunire solicitata de papa Grigore al X-lea privind reconcilierea bisericilor greaca si latina; desi cu sanatatea subreda, a pornit in calatorie, insa o rana capatata la cap l-a fortat sa se opreasca la castelul nepoatei sale, aproape de Fossanova. Dupa cateva saptamani, a fost transportat la o manastire cisterciana din vecinatate, unde a murit la 7 martie 1274. Procesul canonizarii lui Toma a fost inceput de Papa Ioan al XXII-lea in 1316, iar Toma d'Aquino a fost sanctificat la data de 21 iulie 1323.
