Mihail Sebastian (n. 18 octombrie 1907, Braila – d. 29 mai 1945, Bucuresti), nascut cu numele Iosif Hechter, a fost scriitor, dramaturg, eseist si jurnalist roman, una dintre cele mai lucide si sensibile constiinte intelectuale ale perioadei interbelice. Provenind dintr-o familie evreiasca, a studiat dreptul si filozofia la Bucuresti si a incercat fara succes sa isi finalizeze doctoratul in drept la Paris. A lucrat o perioada ca avocat pledant si secretar intr-o importanta casa de avocatura, in paralel cu activitatea jurnalistica.

Descoperit de Nae Ionescu, presedintele comisiei sale de bacalaureat, a fost invitat sa colaboreze la revista Cuvantul, unde a intrat in cercul intelectualilor interbelici si l-a cunoscut pe Mircea Eliade. Ascensiunea antisemitismului a avut insa consecinte dramatice asupra vietii sale profesionale: i s-a interzis activitatea jurnalistica, i-a fost retrasa licenta de avocat, iar piesele de teatru i-au fost cenzurate sau interzise. Jocul de-a vacanta a fost blocata, iar pentru a putea fi jucata Steaua fara nume a recurs la pseudonimul Victor Mincu. A murit tragic in 1945, strivit de un camion, la doar cateva luni dupa incheierea celui de-al Doilea Razboi Mondial, in plina maturitate creatoare.

Mihail Sebastian a debutat literar in 1932 cu volumul Fragmente dintr-un carnet gasit, urmat de Femei, un volum de nuvele. In proza s-a impus prin romanele Orasul cu salcami (roman al adolescentei), Accidentul (roman de dragoste) si De doua mii de ani, carte esentiala despre conditia evreului in Romania interbelica. Prefata semnata de Nae Ionescu la acest volum, care incerca sa fundamenteze teologic antisemitismul, a generat un scandal major si l-a plasat pe Sebastian in centrul atentiei publice. Raspunsul sau a venit prin Cum am devenit huligan, un dosar al receptarii propriei opere, construit intr-o maniera moderna, inspirata de André Gide.

Ca dramaturg, Sebastian s-a afirmat prin piesele Jocul de-a vacanta, Steaua fara nume si Ultima ora, texte marcate de ironie, melancolie si finete psihologica, care s-au bucurat de succes inca din timpul vietii autorului. Steaua fara nume a fost ecranizata in 1965 intr-o coproductie romano-franceza, cu Marina Vladi in rolul principal. Romanul Accidentul a trebuit sa fie rescris integral, dupa ce manuscrisul initial i-a fost furat in Franta.

Un loc central in posteritatea sa il ocupa Jurnalul (1935–1944), publicat postum in 1996, un document de o valoare istorica si morala exceptionala. Jurnalul ofera o marturie directa despre antisemitismul societatii romanesti, degradarea morala a unei parti a elitei intelectuale si experienta izolarii intr-o perioada de violenta ideologica. Tradus si publicat in numeroase tari, jurnalul a readus opera lui Mihail Sebastian in atentia publicului international si i-a confirmat statutul de autor fundamental al literaturii romane moderne.