Mihail Evgrafovici Saltikov, cunoscut sub pseudonimul N. Scedrin (1826-1889), a fost unul dintre cei mai mari scriitori satirici rusi ai secolului al XIX-lea. S-a nascut la Spas-Ugol (provincia Tver) intr-o familie de mosieri. A urmat scoala la Moscova si Sankt Petersburg, dupa care a intrat in administratia de stat. Si-a inceput cariera literara in 1847, colaborand la gazetele radicale Sovremennik si Otechestvennie zapiski. Din cauza simpatiei pe care a aratat-o fata de socialistii utopici francezi in nuvela Zaputannoye delo (1848), a fost exilat la Viatka (actualmente Kirov) pana in 1855.Dupa ce se intoarce la Sankt Petersburg, publica primele sale texte de succes, reunite mai tarziu in volumul Gubernskiye ocherki (Schite din provincie), o satira la adresa birocratiei provinciale. Continua sa indeplineasca diverse functii in administratia publica pana in 1862, cand se retrage pentru a infiinta propria revista. Impiedicat insa de oficialitati, s-a alaturat redactiei revistei progresiste Sovremennik, pe care a parasit-o doi ani mai tarziu. Revenit in slujba statului, a fost fortat sa se retraga definitiv in 1868 si a devenit coeditor si, apoi, redactor-sef al revistei Otechestvennie zapiski, inchise de autoritati in 1884. Printre cele mai importante scrieri ale sale se numara Istoriya odnogo goroda (Istoria unui oras, 1870), Pompaduri i pompadurshi (Pompaduri si pompadure, 1863-1874) si Skazki (Povesti, 1880-1885). Tradus in numeroase limbi, romanul Domnii Golovliov (Gospoda Golovliovi, 1875 – 1880; Editura ALLFA, 2016) este considerat capodopera lui Saltikov-Scedrin si, totodata, unul dintre marile romane realiste rusesti ale secolului.„Idealismul este despotul gandirii, asa cum politica este despotul vointei.“ - M. E. Saltikov-Scedrin„Aratand cum traiesc oamenii sub jugul nebuniei am sperat sa trezesc in cititor nu veselia, ci cele mai chinuitoare sentimente. […] Nu istoria statului in ansamblu o iau in zeflemea, ci o anume stare de lucruri.“- M. E. SaltikovScedrin