Razvan Petrescu a urmat cursurile Scolii generale nr. 86 in paralel cu Scoala de Arte Plastice nr. 2, apoi Liceul 43 (actualmente Ioan Cuza) din Bucuresti. Tatal (Radu Petrescu), medic radiolog, mama (Elena Petrescu), asistenta medicala specializata in dermatologie. Este casatorit din 1982 cu Mariana Petrescu, si are un fiu, Andrei Ioan. A absolvit Facultatea de Medicina Generala Carol Davila din Bucuresti in 1982. Practica opt ani, primii trei la spitalele Victor Babes, Fundeni si Municipal, urmatorii cinci, ca medic generalist la dispensarul Pietrosita. A renuntat la medicina in 1990, si pina-n 1992 a fost redactor la revistele Cuvintul si Amfiteatru, apoi la Editura Litera. In 1993, a lucrat ca referent de specialitate la Ministerul Culturii. In 1994 s-a angajat ca redactor la Editura Alfa (Grupul Editorial ALL), unde a lucrat opt ani. Apoi a devenit pentru un an director editorial la Editura Rosetti. Intre 2004 si 2019 a lucrat la Curtea Veche Publishing, dupa care s-a dedicat exclusiv literaturii. A fost descoperit in 1986 de criticul literar Mircea Martin, caruia i-a frecventat cenaclul (Universitas) intre 1986 si 1990. Inclus in mai multe volume colective, patru antologii de proza scurta si in manualele de limba si literatura romana pentru clasa a X-a, publicate de editurile Univers, Paralela 45 si Rosetti la sfirsitul anilor '90. A fost tradus in Spania, Israel, Anglia, Bulgaria, Serbia, Franta, Suedia, Ucraina si SUA. Colaboreaza cu proza si articole de opinie la aproape toate revistele literare din tara. Debuteaza in 1986, in volumul colectiv Debut '86. Urmeaza volumele Gradina de vara, Cartea Romaneasca, proza scurta (1989), Eclipsa, Cartea Romaneasca, proza scurta (1993), Intr-o dupa-amiaza de vineri, Cartea Romaneasca, proza scurta (1997), Foxtrot XX, Cartea Romaneasca, metajurnal, eseuri si publicistica (2008), Variatiuni pe o tema de Vater-Puccini, Curtea Veche Publishing, interviuri in proza (2013), Scrisori catre Mihai, epistolar, Curtea Veche Publishing (2014), Ursuletul lui Freud, critica fictional-literara, Curtea Veche Publishing (2015), Mandarina, proza scurta, Curtea Veche Publishing (2017) . Michel Simion, prietenul dintotdeauna, odinioara Mihai Simionescu: "Desi nu seamana cu nimeni si este profund original, Razvan Petrescu a fost initial fascinat de Louis Ferdinand Céline, pe care l-a descoperit in anii liceului". Un singur critic, Dan Stanca (este si un important scriitor), a descoperit aceasta influenta subterana (printre multe altele ecouri, toate trecute prin propriul filtru pentru a ajunge la scriitura originala care-l caracterizeaza). Michel Simion afirma : "Ca si la marele scriitor francez, disperarea este machiata cu un umor cinic. Ca si Céline, Razvan Petrescu nu propune nici o solutie, pentru ca pur si simplu nu crede ca exista solutii. Scriitorul roman are un profund "sentiment tragic al vietii". Dincolo de stil (e considerat unul dintre cei mai mari stilisti romani, "maestrul din umbra al literaturii romane" - Marius Chivu), dincolo de vocabular, umor negru, absurd si subiecte dure, se ascunde un om chinuit intr-o lume cu care nu mai are nici o legatura." Teatru Farsa (1994) Primavara la bufet (1995)