Camil Petrescu (n. 22 aprilie 1894 – d. 14 mai 1957) a fost un romancier, dramaturg, doctor in filozofie, nuvelist si poet. El pune capat romanului traditional si ramane in literatura romana, in special, ca initiator al romanului modern. Nicolae Manolescu scria ca „Intreaga poetica a romanului camil-petrescian exprima renuntarea curajoasa la iluzia cunoasterii absolute a omului”.[necesita citare] Membru titular al Academiei Romane (din 1948).

S-a nascut la Bucuresti, in 22 aprilie 1894. Este fiul lui Camil Petrescu (mort, se pare, inainte de nasterea scriitorului) si al Anei Cheler. A fost crescut de o doica din familia subcomisarului de politie Tudor Popescu, din mahalaua Mosilor. Dupa gimnaziu, continua studiile la Colegiul „Sfantul Sava” si la Liceul „Gheorghe Lazar” din Bucuresti. Rezultatele bune la invatatura il transforma in bursier intern, iar din 1913 urmeaza cursurile Facultatii de Filozofie si Litere de la Universitatea Bucuresti. Isi ia cu brio licenta, cu calificativul „magna cum laude“, in fata unei comisii prezidata de profesorul de filosofie P.P. Negulescu. Devine mai apoi profesor de liceu la Timisoara. Isi ia doctoratul in filosofie cu o teza despre teatru, intitulata „Modalitatea estetica a teatrului“. A publicat un studiu in lucrarea „Istoria filosofiei“, coordonata de N. Bagdasar, legat de un camp nou, fenomenologia in opera lui Husserl.